Cea mai curajoasa revista de femei da cu falusul in balta si imi confirma iar ca orice forma autohtona de feminism sfarseste improscata copios cu penibil. Pictorialul din decembrie din Tabu (pe care cu bucurie l-as fi ratat daca nu mi l-ar fi exhibat indecent dintre file Cotidianul) este cu si despre Catalin Botezatu. Si ca sa il primim in portii satioase pe stapanul haremului de manechine mioritice, pictorialul are atasat si interviu.
De ce talentul de a croi chiloti ne da automat permis de vorbit in public? Si de ce o revista care se vinde ca avangardista, provocatoare si incomoda se balaceste in banalitati de budoar?
Coperta numarului pe decembrie ne gadila pupila cu doua femei-valet, goale si fara cap (la propriu), cu Botezatu sfidator la umbra sanilor, incercand un ranjet martor al opulentei care insa nu iese decat tamp si marlanesc. Pupila se roteste in continuare nauca si se opreste pe cuvintele cheie de pe coperta: decadenta, Craciun, erotism si sinucideri. Combinatie numai buna pentru o incursiune in potentialul oniric-patologic al fiecaruia dintre noi. Mai ales ca pictorialul se joaca de-a Eyes Wide Shut al lui Kubrick, cu femei acoperite doar cu masti, manusi lungi si tocuri cui, la dispozitia clubului de masculi onorabili. Aceasta schema (dubioasa pentru o revista a femeilor curajoase) ar putea trece totusi ca rafinata daca personajul nu si-ar scoate trabucul din gura ca sa vorbeasca.
Pentru ca spune urmatoarele (in finalul unui ghiveci kitsch cu inchisoare, conspiratii politice, colinde(!), sex, sinucidere, parinti, erotism):
http://www.tabu.ro/index.php?lang=1&page=37tabu: Dar societatea eticheteaza...
C.B.: De ce? Daca cuiva ii place sa iubeasca intr-un anume fel, daca ii plac anumite miscari care pentru restul lumii sunt vulgare sau par interzise, asta e. Nu trebuie sa le faci publice trebuie doar sa ti le asumi si sa le tratezi ca atare. Fac parte din viata ta, fac parte din felul tau de a fi. Dar daca reusesti sa realizezi ca lumea aceea care te judeca e o lume meschina oribila, o lume inculta, o lume incapabila sa-ti inteleaga simtirile, o lume limitata, atunci iti dai seama ca ii esti superior si ca nu conteaza cum te judeca.
Si de completare:
Viata lui ar putea fi transformata usor intr-o carte de succes. "Daca as scrie-o, as spune lucrurilor pe nume, de la cap la coada, ori stiu ca societatea romaneasca nu este inca pregatita sa auda lucruri atat de adevarate si de profunde in acelasi timp", spune Catalin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu