sâmbătă, 15 decembrie 2007

dimineti de la capatul lumii


le-am inceput devreme, pe la 6 ani, in tabara de la navodari cind ieseam cu inca doi colegi, felicia si andrei sa alergam pe plaja si sa ne jucam cu valurile inegale.
ne intorceam dupa o ora de joaca nebuna si dormeam pina tirziu in paturile lunguiete din care tovarasa anca ne dadea jos sa prindem ultimele portii de la micul dejun al cantinei.
au urmat diminetile clasei a 4-a cind stateam ore in sir intre fereastra si masa de scris doar s-o naste un geniu pustiu din mine.
apoi liceul si primele nopti bantuite de sini, de coapse si glezne.
apoi facultatea si toate noptile pierdute in cluburile scirboase din grozavesti sau noptile din costinesti si apoi vama si 2 mai cu dansul in zgomotele descleiate de chitarile manu-chao spre dimineti in care aveam pe limba cel mai metalic gust din lume.
dimineti reci, cu dinti clantanind si cu soare tarziu si caldut ca o ciorba de cantina.
si dimineti cu gindul la trenuri care te leagana spre casa si te depun pe un pat cu peronul pe partea dreapta...

foto-pillango

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu