berea ca un bat de schi

aseara am vazut (iar) cohortele de mnac-isti veniti la lansarea volumlui de fotografii si eseuri despre bucuresti coordonat de stefan cosma. stateam intins pe una din pernele alea care te inghit. alaturi, madalin sorbea plictisit dintr-o bere primita gratis de la bar. de la un moment dat incolo (dupa a doua bere si dupa lansarea care a durat fix 5 minute) am inceput sa ne zgaim si sa birfim - jucat antropologic - pe marginea faunei mnac-iste. singurul lucru pe care mi-l amintesc clar e observatia ca berea cu care fiecare din indivizi se plimba singuratic prin multime functiona ca un bat de schior numai bun sa asigure un slalom perfect intre doua puncte imaginare aflate in permanenta miscare. o sticla de bere tinuta oblic, sa zicem la un unghi de 60 de grade, si strecurata abil si cu indiferenta printre ceilalti...