when in rome....

va mai amintiti cand erati la gradi si va scriati numele cu y cu trema in coada? ei bine, se pare ca si proprietarii restaurantul doina din paris isi amintesc.

avioane, sezonul toamna-iarna

liberté égalité crocheté

arta si eseu francez plus injuraturi englezesti

In the loop - Dans le coup, in versiunea francofona in care l-am vazut zilele trecute la Cinema Le Club Grenoble (foarte retro, parte din reteaua Cinémas d'Art et d'Essai) - este doar un film cu, despre si pentru injuraturi. Din cele mai bune: seci, englezesti, mitraliate pe nerasuflate. Din fericire era subtitrat in franceza, nu dublat, caci altfel as fi pierdut savurosul acestei fraze (disponibila si la sfarsitul trailerului):

This is the problem with civilians wanting to go to war: once you've been there, you never want to go again unless you actually have to. It's like France.

pikamer lullaby

ora 5.45 dimineata. Dorel-ul francez (pronuntat corect Dohrel) isi ia pikamerul in brate si lanseaza primele acorduri ale unui cantec de lagan care le-ar fi putut innebuni de invidie pe Edith Piaf, Particia Kaas sau Carla Bruni. buna dimineata Paris, la multi ani si somn usor Romania!

degustare de apa

cand l-am auzit pe Raymond Jamous pomenind de "bars a eaux" am crezut ca sufar de sindromul despre care s-a mai pomenit pe acest blog acum mai bine de o saptamana. nu, omul vorbea serios, in Paris barurile in care bei numai apa (aia de la robinet e gratis) incep sa nu mai fie ceva exotic.
ma astept sa apara fast-food-uri in care sa poti manca supa de apa tonica.

pizza cu bagheta si bereta

Cireasa frantuzeasca de pe tortul italian se poate regasi in mai multe forme de agregare in meniurile restaurantelor de profil din Grenoble: pizza cu melci, pizza cu branza de capra si miere si pizza cu tartiflette. Cautarea continua.

oaia vegheaza

ma rog, se pare ca nu vegheaza cu suficienta vigilenta incat sa preintampine furtul a 90% dintr-o bicicleta.

sa ne cunoastem primitivii

TF5 transmite o emisiune al carei scop declarat e cunoasterea in profunzime a civilizatiilor 'traditionale'. Prezentatorul, venit sa participe cateva saptamani la viata tribului, se prezinta ca un gentleman, scuturand viguros mana barbatilor tribului, iar toate conversatiile, inclusiv pasajele vorbite de membrii tribului, sunt dublate in franceza.

divorce is the new wedding

In timp ce Romexpo se sufoca de dantele madeinchina in plicticoase targuri pentru miresici, Parisul romantic a trecut demult dincolo. La divorturi. Revista TGV pe noiembrie anunta un salon al divorturilor la Paris. La standuri: avocati, notari, experti in asigurari, specialisti imobiliari, curatatorii, firme de mutari, psihologi, maseuri profesionisti, consilieri in chirurgie estetica. Denumirea evenimentului:
Nouveau départ. Salon du divorce, de la séparation et du veuvage.

freudisme de catedra

oare faptul ca tocmai era sa scap o "impoteza" intr-un mail pedagogic catre unul dintre studentii mei este un indicator al lipsei mele de vocatie profesorala?

lenea in portii mici si mijlocii

Pe primul monument de lene am avut ocazia sa-l testam in calitate de specialisti in domeniu la Galerie W Landau din Paris, iar canapeaua 2 e de aici.

grenoble in 15 repere

"Sunt vandeean, pantofar, suprarealist, pictor si poet."

Muzeul Grenoble adaposteste expozitia lui Gaston Chaissac (1910-1964), "poet rustic si pictor modern". Un fel de CheGuevara rural al artelor vizuale, artist eco in acelasi timp, care picta pe maturi, cosuri de paie, lopeti si galeti de tabla turtite, bucati din dulapul vecinilor, foi dictando din caietele elevilor din sat, iar noaptea visa sa stea la suete cu Picasso (si picta intalnirea a doua zi).

cine a pus diacriticul pe brancusi?

in spatele centrului pompidou se poate vizita atelierul brancusi - "artist francez nascut in romania". unui suflet patriot i s-a parut insuficient specificata originea, asa ca l-a diacritizat pe brancusi pe placutele de prezentare, ca sa puna lucrurile...la punct.

hepatisme

grenoble e un oras din acele basme in care o vrajitoare face totul sa incremeneasca, sa zicem in 1970, si nimeni nu mai sterge praful prin vitrine sau schimba firmele. modernisme ruginite, umezeala, mucegai.

fiecare nou cadru al orasului, incepand cu o camera de fumatori a unui hotel obscen de scump in care aerul are gust de praf acru, imi lanseaza in minte sloganul sejurului: hepatic, hepatic, hepatic. o hepatita in forma de hexagon musteste sub parfumuri si esarfe.

dupa cinci zile de franta, aria semantica in care intra experienta asta in harta mea mentala contine: jeg, frig, acru, tafna, frigiditate, voma, urina, soareci. ick. cah. oamenilor de aici le place de ei si isi poarta fermecati jegul, ordinatorul portabil si viziunea atotcuprinzatoare despre mondializare. absenta vreunui mit prealabil despre tara asta si ocazionalele quiche indulcesc intr-adevar napasta.

eram sigura ca sejurul in franta va fi o sursa copioasa de micutisme chic. continuu sa raportez numai daca apare asa ceva la orizont.

la paris se cerseste cu stil

cum se numeste un batran care sta intr-un colt de strada si asambleaza pe trotuar un puzzle enorm, cu o palarie pentru monede intinsa in fata? dar unul asezat pe un pod peste Sena care primeste bani langa un smiley facut din fructe? street performer sau cersetor?


(ilustratia - creatorul de baloane de la centre pompidou - are doar valoare orientativa)

concluzia zilei 1: parisul nu se lasa iubit cu accent prost.

Paris. Repetati dupa mine:
Je voudrai un Ticket Jeunes, s'il vous plait.
Jaunes?
Jeunes!

trafic matinal la periferie

intr-o buna dimineata de primavara a lunii noiembrie, o zi din acelea care teleporteaza muste si buburuze nauce intr-o dimensiune gresita, m-am trezit din astenia pe care mi-o transportam catre serviciu intr-un scrasnet de frane care pareau ca ma vizeaza. in scurta secunda in care am reusit sa mijesc ochii am apucat doar sa-l vad in fata mea pe postasul cartierului (format din chipiu, uniforma, burtica si gentuta) calare pe bicicleta, rostogolindu-mi un Hello bonom-libidinos, in care se suprapuneau o iertare parinteasca pentru neglijenta-mi rutiera si un poate iesim la o cafea cand te mai trezesti, papushe. dupa care s-a facut nevazut printre masinile parcate, pornit sa insamanteze cutiile postale de la piata chibrit.

un tom si un gerry pentru tot poporul animat

catalin tolontan isi face temele micutiste si scrie ca

http://www.tolo.ro/2009/11/10/dati-doar-un-tom-sa-ajunga-jerry-la-toata-lumea/

pisiceli antimicrobiste

...animatie sincronizata cu propriile strategii de guerrilla pisiceasca impotriva meciurilor care ne tulbura ocazional linistea domestica.

(multumiri Craitei, ghidul meu catre lumea Simon's Cat)

recicleaza ce nu furi

cand nu lucram, decontam, programam sau alergam dupa 300, noi locuim. pur si simplu. un blog despre locuire s-ar putea sa fie mai in tema cu viata noastra recenta decat unul despre micutisme, dar pana apare acela continuam foiletonul piata chibrit cu anunturile lunii octombrie.

cum fac panglicile de atomi pe interesantele

pai daca si panglicile de atomi devin misterioase nu e clar ca si corola de minuni a lumii e la locul ei?

pisica de metrou

recolta de toamna

jnitel

se stie ca aerul de munte deschide apetitul. deci nu e de mirare ca o plimbare prin padurile de langa brasov i-a trezit unui pofticios fantezii gurmando-lingvistice.

cum sa-ti cumperi un pulovar

un "3,14" dilematissim:

Fidel principiului sînt-prea-sărac-pentru-lucruri-ieftine, mi-am cumpărat din mall un pulovăr Made in China al cărui preţ decenţa mă împiedică să-l fac public. Ajuns acasă, mi-am aruncat un ochi pe eticheta cu instrucţiunile de întreţinere şi am citit: „A se spăla manual în apă rece. A nu se înmuia. A se spăla, întors pe dos, cu articole de aceeaşi culoare. A nu se folosi aditivi. A nu se freca într-un singur loc. A nu se stoarce. A nu se usca la soare. A se usca la umbră, întors pe dos, aşezat pe o suprafaţă plană. A nu se călca”. După ce am citit toate aceste în trei limbi diferite, l-am împăturit (întors pe dos) şi l-am aşezat cu grijă pe raft (suprafaţă plană) în dulap (la umbră). Nu ştiu dacă o să-l şi îmbrac, dar dacă veniţi pe la mine şi insistaţi s-ar putea să vi-l arăt. (M. C.)

nou, acum si cu extract de nevroza

pe raftul din baie s-a instalat in seara asta un aparat de ras cu aloe vera. e vorba, banuim, de acea bentita verde emolienta de deasupra lamei. incerc sa-l linistesc pe beneficiarul aparatului, speriat ca mai nou tot ce foloseste "e cu ceva", expunandu-i predictia ca urmatoarea generatie de bentite de aparat de ras va contine, asemenea cremelor de corp, extract de perle sau de casmir.

creveti, caviar si filme proaste

singura satisfactie a participarii la ante-vizionarea filmului francesca, pentru miza caruia s-a discreditat andrei gorzo, a fost ca am trecut pe langa receptia glamour de dupa film plimband din greseala in geanta (via job) un plic de supa vifon cu aroma de creveti (cine nu simte pe limba gustul de vifon citind asta nu si-a facut studentia in ultimii 7 ani).

din nostalgie pentru pâslari

premiul special oferit de micutisme pentru cel mai pufos scurt-metraj de la animest - soft plants (emma de swaef)

trailer Soft Plants from Emma de Swaef on Vimeo.

Welcome to Whitechapel District

Unul dintre highlight-urile Animest, integral aici: http://www.mary-oldlife.com/jackvideo.html


Povestea animata rutier (!) si foarte politica a victimelor lui Jack Spintecatorul. Momentul de glorie al animatiei este confruntarea singurelor indicii despre profilul ucigasului - alb, cu mustata, dreptaci si cutitul ca arma a crimei - cu o lista a potentialilor suspecti vehiculati: marinarii, medicii, macelarii, masonii, evreii, comunistii, fish'n'chips, Regina.

pentru rezervare zâne, clic aici

daca nu ati botezat nici un bebelus recent, inseamna ca rudele voastre nu au avut ocazia sa va bantuie pacea sufleteasca cu povesti despre tot ce puteti omite sau gresi la botez. pentru ca daca vi s-ar fi intamplat asta, ati fi dat, ca noi, un google search pentru "obiceiuri de botez". si ati fi descoperit din prima site-ul ursitoare-ursitori.ro.

o firma foarte serioasa, equal opportunity employer, daca e sa ne bazam pe numele site-ului, de la care orice parinte care isi respecta sugarul trebuie sa inchirieze ursitoare pentru mot, turta sau botez. fetele vor veni imbracate in rochii superbe asemenea zanelor, iar calitatea ursirilor este garantata, pentru ca scenariul este inregistrat la ORDA, iar experienta e din plin: au ursit bebelusilor de toate varstele, de la 2 luni la 13 (!) ani.

cei cu buget mai stramtorat pot rezerva ursitoare promotionale (un brand manager cu inspiratie de la zei le-ar fi zis ursitoare de criza). iar pentru varianta full-options, puteti cere pachetul cu:
- ingerasi care primesc invitatii cu o ploaie de petale de trandafir la biserica sau in locatia unde va fi petrecerea de botez
- folii-barza, bebelus, baloane cu heliu etc.

flori cu supraveghere video

urmeaza sa fie supravegheate avizierele de bloc, lacatele, presurile de la intrarea in apartament...

acest produs a fost fabricat cu fum natural

...scrie pe salamul din frigiderul nostru. de cand am citit aceasta grozavie, asteptam cu inima cat un purice produsul fabricat cu aroma de fum.

oaia office

dupa ce anul trecut a fost doar personaj de desene animate ciobanesti, oaia de Animest de la editia 2009 devine personajul principal al spotului.

despre lentoare

gospodarul elasticelor pentru bani

are in jur de 30 de ani, cravata liliachie, sta mai tot timpul in picioare ca sa performeze preocuparea pentru rezolvarea in stil James Bond a problemelor clientilor. lucreaza la BCR, raionul "carduri", filiala Piata Victoriei. in plus ii place ordinea: isi depoziteaza elasticele care strang caramizile de bani intr-o cutie de plastic pe care scrie "iaurt gospodarul"...

the fish knows everything

nu am nici o indoiala ca traim intr-un bloc de suflete strambe. daca acest suflet stramb in particular va fi prins, propun sa nu fie dat cu capul de pereti ca in fantezia administratorului, ci de oglinda.

acasa este acolo unde fiare vechi luam

foiletonul imobiliar al verii a ajuns la final odata cu prima frunza uscata aterizata pe cel mai recent pervaz al acestei veri din al patrulea apartament colonizat in ultimele luni. in prima dimineata in noul culcus am stiut imediat ca suntem intr-un nou acasa cand ne-a trezit familiarul vaiet gospel al colectorului de fiare vechi.

ceci n'est pas un panda

pentru oameni care mananca chips cu aroma de friptura la tava, propunem ca animal de casa pudelul cu aroma de panda. pentru o oferta mai larga, de camila sau ponei facuti din caine, aici.

adoptati o piatra cubica

mi-as dori sa traiesc intr-un oras captusit cu pietre cubice cuibarite impreuna ca o armata nesfarsita de soldatei de teracota, care sa ia ostatice ale unui razboi de jucarie tocurile cui ale cucoanelor intepate. si sa adopte papadii, cercei rataciti sau mici obiecte fugare evadate din buzunarele oamenilor si de pe tarabele vanzatorilor de vechituri.

din pacate traiesc intr-unul in care milioane de tocuri infumurate scrasnesc si strapung zilnic maruntaiele unui asfalt-amiba: labartat, bleg si flescait ca o inghetata topita, care nu e complice cu obiectele mici si care sufoca precum un celofan orice tentativa de viata vegetala.

la bruxelles poti sa adopti un cub de pavaj din place du jeu de balle, in vechiul cartier popular al orasului si nucleu al dialectului bruxelez. cu 2,5 euro pe an cubul e al tau cu acte in regula si cu ore nelimitate de vizitare, pentru ca ti se da o harta cu localizarea precisa a 'micutului' si o asociatie de prieteni ai pietei foloseste banii pentru intretinere si proiecte culturale.

despre scame

Graham, un calculatorist australian, e posesorul unei preocupari de o inutilitate dezarmanta, care determina echipa micutistilor sa se incline respectuos si sa-si faca ganduri de demisie de onoare din breasla frivolilor: colectarea pufului de buric. si nu vorbim de depozitarea lor vremelnica pe marginea cazii, inainte de dus, ci de borcane. pline. cu arhivare pe epoci.



cea mai plauzibila explicatie despre aparitia acestui animalut domestic care traieste in buricul barbatului si se hraneste cu flanele (gasita tot pe site-ul colectionarului) este ca puful provine dintr-o dimensiune inca nedescoperita a universului, unde isi gasesc refugiul toate sosetele desperecheate pierdute prin uscatoarele lumii. puful de buric ar fi deci fibra sosetelor pierdute, venite sa ne bantuie intr-o alta stare de agregare.