trafic matinal la periferie

intr-o buna dimineata de primavara a lunii noiembrie, o zi din acelea care teleporteaza muste si buburuze nauce intr-o dimensiune gresita, m-am trezit din astenia pe care mi-o transportam catre serviciu intr-un scrasnet de frane care pareau ca ma vizeaza. in scurta secunda in care am reusit sa mijesc ochii am apucat doar sa-l vad in fata mea pe postasul cartierului (format din chipiu, uniforma, burtica si gentuta) calare pe bicicleta, rostogolindu-mi un Hello bonom-libidinos, in care se suprapuneau o iertare parinteasca pentru neglijenta-mi rutiera si un poate iesim la o cafea cand te mai trezesti, papushe. dupa care s-a facut nevazut printre masinile parcate, pornit sa insamanteze cutiile postale de la piata chibrit.