mi-as dori sa traiesc intr-un oras captusit cu pietre cubice cuibarite impreuna ca o armata nesfarsita de soldatei de teracota, care sa ia ostatice ale unui razboi de jucarie tocurile cui ale cucoanelor intepate. si sa adopte papadii, cercei rataciti sau mici obiecte fugare evadate din buzunarele oamenilor si de pe tarabele vanzatorilor de vechituri.
din pacate traiesc intr-unul in care milioane de tocuri infumurate scrasnesc si strapung zilnic maruntaiele unui asfalt-amiba: labartat, bleg si flescait ca o inghetata topita, care nu e complice cu obiectele mici si care sufoca precum un celofan orice tentativa de viata vegetala.
la bruxelles poti sa adopti un cub de pavaj din place du jeu de balle, in vechiul cartier popular al orasului si nucleu al dialectului bruxelez. cu 2,5 euro pe an cubul e al tau cu acte in regula si cu ore nelimitate de vizitare, pentru ca ti se da o harta cu localizarea precisa a 'micutului' si o asociatie de prieteni ai pietei foloseste banii pentru intretinere si proiecte culturale.
sunt multe pietre cubice in sibiu :)
RăspundețiȘtergere