ai mei ne obligau dupa-amiezele sa dormim citeva ore. era un somn prost, atunci cind era, pentru ca de cele mai multe ori nu reuseam sa inchidem ochii nici o secunda. ma zgaiam ore in sir la draperia cu forme geometrice transparente imaginind cele mai absurde povesti. de multe ori ma strecuram in bucatarie, unde maica-mea calca rufe si incercam sa caut indurare si sa pot sa merg la televizor sau in fata blocului sa ma joc. rare sint momentele in care maica-mea a aratat intelegere. inapoi in pat la somnul indesat cu polonicul si la povestile de pe draperie!
acum somnul asta nedormit se razbuna. se vrea pus in drepturi atunci cind fereastra se inchide dimineata tarziu in zgomot de tramvaie. dar pe draperie nu e decit o ratusca albastra si prea putine varinate de povesti de imaginat despre ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu