aseara mergeam cu 335 spre casa si am vazut prin fereastra din spatele autobuzului imaginea leganata portocaliu a becurilor cu vapori de mercur care taiau in linie dreapta doua siruri de blocuri inalte si hidoase. mi-am amintit brusc de secventele din filmele vechi in care doi actori produc un dialog intr-o masina (in trafic urban sau cine stie in ce desert) iar in spatele lor, pe fereastra, se vede un peisaj fals - in miscare - reprodus in studio. m-am prins foarte tirziu de smecheria asta si intr-un fel a semanat in mine un fel de dezamagire asemanatoare celei produse de descoperirea ca nu exista mos craciun. acum, insa, e una din secventele mele favorite din filmele vechi, intr-atit incit de multe ori imi scapa actiunea, replicile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu