rubin

Rubin este un televizor sovietic pe care multa lume il asociaza – si pe buna dreptate - cu imaginea-tip a televizorului alb-negru din tarile blocului comunist. La un astfel de televizor maica-mea a vazut alaturi de rudele si prietenii ingramaditi intr-o curte minuscula inmormintarea lui Gheorghe Gheorgiu-Dej. Pentru cei mai multi oameni din sat a fost primul contact cu televizorul, marcat sanatos de un eveniment-media memorabil. In fata unui alt Rubin mi-am petrecut citeva nenumarate vacante de vara sau iarna la bunici. Unde, pentru ca satul era foarte aproape de frontiera cu Bulgaria, n-am pierdut decit din cauza penelor de curent sau a unei lampi care se ardea cind ti-era lumea mai draga, citeva episoade din serialul-sf Invadatorii sau desenul animat Sinbad Marinarul. Si adaug aici, pour les connaiseurs, locul comun: filmele de actiune de sub palaria Studio X (pronuntat de prezentatorii bulgari HIX) care bagau spaima in mine si in verii mei intr-atit incit de multe ori ne uitam la ele de sub masa mare din centrul camerei care servea de sufragerie la tara. Au urmat Diamant si Sirius (romanesti) cu niste carcase furniruite destul de nesuferite, Electron (rusesc color, imediat dupa 1989, cumparat de ai mei in rate) si apoi un Samsung minuscul si aseptic. Acum trei saptamani, in ziua in care bucurestenii s-au debarasat de electrocasnicele de care nu mai aveau nevoie colturile strazilor s-au umplut, pe linga gramezile de tastaturi si alte componente de calculatoare, de televizoare vechi si foarte vechi. Rubinul din imagine l-am salvat din vecinatatea Pietei Dorobanti unde fusese debarcat alaturi de unul geaman. Nu stiu ce sa fac cu el...