babymop

primit de la andra via http://www.37signals.com/svn/posts/1335-babymop

orient express-ul nu opreste la statia calea victoriei

azi dimineata pe calea victoriei a trecut pe langa mine un calaret misterios pe un cal negru, care tropaia sa prinda din urma orient express-ul. pardon, am confundat realitatea cu fantezia cinematografica, nu era decat sergiu nicolaescu intr-o masina neagra, care tropaia sa prinda semaforul pe verde. numarul lui preferential, asa cum ii sta bine oricarui regizor-actor-scenarist-producator-...- am uitat ceva? - de renume mondial era B-17-AUR. noroc ca masina era destul de incapatoare incat printul de aur al cinematografiei romanesti sa-si poata transporta toata grandomania cu el.

leopardul in tot si in toate

leopardul dragut, leopardul elegant, leopardul galant, leopardul caldut, leopardul esarfa, leopardul pantaloni, leopardul costum de baie, leopardul presh. il astept sa fie imprimat si pe manere de surubelnite, pe tacimuri, pe minerele de care te tii in autobuz, pe colacul si capacul wc-urilor, eventual pe uniforma politistilor si bodyguarzilor.
cel din imagine e cules de pe www.alexe.ro

ceasurile mairei kalman

in amintirea ceasului care masura timpul cu crosa unui hocheist, primit de la ai mei cind am implinit 14 ani...

mai multe jucarii si desene la www.mairakalman.com

tulburare onomastica 2

asta seara am avut bucuria sa imi scald privirea si auzul cu panseurile paralamentarului cu nume de gluma: William Branza!

nu

la MTR, in cadrul bienalei de arhitectura, e expusa instalatia lui stefan tuchila (la urma urmei o expozitie de fotografie mai iscusit pusa in scena) numita NU, cu subtitlul romanii vs. spatiul public. e o colectie de nu-uri locale (fotografiate de pe placute de genul 'nu parcati, aici parchez eu', 'nu calcati iarba, ca mai bine o sufocam noi cu un gard odios'), care ne arata prin cate guri ne alunga bucurestiul. asta imi aminteste cum un prieten pasionat de programare neurolingvistica incerca sa ma convinga mai demult cat de armonioasa ar fi relatia mea cu cei din jur daca as transforma fiecare negatie/critica/interdictie care imi populeaza dialogurile intr-o afirmatie sau o sugestie entuziasta. sunt convinsa ca la un moment dat am tipat la el sa NU ma mai sacaie cu asta, ceea ce a dovedit clar ca lectia nu functionase.

raspunsul lui stefan tuchila la incapatanarea bucurestiului, afisat pe ultimul perete al expozitiei, este BA DA.
http://www.archiphotos.com/nu/

arta la metrou luam!

e la carturesti pana pe 7 nov, e creativ si democratic, incantare garantata. daca nu sunteti satisfacuti cu produsul, aveti la dispozitie alte 30 (?) de statii de metrou complet banale in care sa va plictisiti in voie.

la victoriei, proiectul bucharest metro art vine sa se joace la subsol cu ce gaseste la suprafata (antipa, muzeul de geologie, MTR). rezultatul va fi o statie decorata tematic cu...cu ce vrem noi, pentru ca la carturesti se face concurs de proiecte care vor asculta de votul popular.

un preview (care din pacate nu se apropie mai deloc de fabuloasa realitate) aici: http://ilovebucharest.blogspot.com/
expozitia e vizitabila (si votabila) zilnic 11-20.
(foto de mai jos e din proiectul lor de la gara de nord.)

MIND THE (ideological) GAP

forez internetul incercand sa gasesc, dintr-o nostalgie budapestano-londoneza, relatia metroului bucurestean cu estetica (si in cazul obositelor noastre statii de metrou underground art este sigur un cuvant gresit de cautare). gasesc in loc de asta o poveste de dizidenta 'underground', a unui vatman de metrou de pe vremea lui ceausescu, care in timpul unei curse catre statia timpuri noi ar fi inlocuit clasicul anunt la difuzor cu 'atentie se inchid usile. urmeaza Timpuri Grele.' un freudian slip care nu a scapat, se pare, vigilentei calatorilor, pentru ca vatmanul a fost ridicat imediat dupa cursa.

tulburari onomastice

uneori este foarte important sa te cheme altfel si cind spun asta nu ma gindesc la Lavinius, Honorius, Cameliu, Cicerone, eventual si fara suparare, Romeo, am in minte ceva de genul Amuliu (traducatorul "Portretului lui Dorian Gray" colectiile Cotidianul)al carui imperativ imi da frisoane. ia incercati! ps lupt din rasputeri cu gindul comun ca ar putea fi un nume compus dupa reteta autohtona binecunoscuta.

oxigenul de dar nu se cauta la clorofila

Azi dimineata, in drum spre serviciu, mi-am scos capul din pasajul de la Aviatorilor, in timp ce imi indesam in geanta cartea-de-metrou si pranzul-de-serviciu (batonul cu seminte si branza fagaras) si m-am izbit cu privirea de un copac militant, care se rastea la mine dintr-o gura de plastic alb cu scris rosu: ‘Eu iti dau oxigenul!’

Initiativa ecologica m-a lasat cu gustul unui paradox (un gust mai degraba de plastic decat de scoarta de copac). Ideea este, presupun, de a personaliza mesteacanul de la Aviatorilor (si multi alti copaci de prin nodurile orasului), astfel incat sa vorbeasca precum un vecin cam tafnos, dar care iti da o cana de ulei cand ai nevoie.

I-as intreba insa pe tinerii ecologi (dar din pacate cred ca stiu deja raspunsul) daca benzile de plastic pe care le infasoara ei in jurul copacului sunt macar din plastic reciclat.

un gind cum nu e altul: gindul filozofic

Sergiu ne povestea aseara ca absolvirea facultatii de filozofie i-a adus un strop de fericire salbatica in viata: ori de cite ori, cam dupa 2-3 pahare de vin sau bere, un proaspat cunoscut ii afla cv-ul academic il rastigneste cu imperativul: Zi-mi si mie un gind filozofic!

Jockey Full of Bourbon

Uitati-va atent la el. Pare proaspat scuturat de aburii unei betii de cursa lunga, trezit dintr-un somn scurt facut pe marginea unui trotuar prafuit. Jockey Full of Bourbon! Nu in varianta curatica, chiar daca psihedelica, din "Down By Law" ci in cea de concert cu cele mai tandre gajaituri pe care le poate produce o voce pusa la grele incercari... Departe de crize, de emo, de leasing. Fredonati "Hey little bird, fly away home / Your house is on fire, children are alone"... si inca o data: "Hey little bird, fly away home / Your house is on fire, your children are alone". Cum e?

fobii chic

imi pare rau sa intrerup momentul poetic al blogului nostru, dar raspunsul la post-ul de mai jos este filofobie. frica de frunze. s-ar putea ca suflatorul de frunze care-i insoteste colegului de blog diminetile sa sufere chiar si de dendrofobie (frica de copaci). nu sunt nici de departe cele mai ghiduse fobii existente pe http://phobialist.com/, lista despre care autorul ei declara ca se bazeaza pe o o bibliografie serioasa. printre preferatele mele sunt porfirofobia (frica de culoarea mov), aliumfobia (de usturoi) si alodoxafobia (frica de a avea opinii) si frica de genunchi (!).

accentul micutistic al listei este Hippopotomonstrosesquippedaliophobia- frica de cuvinte lungi. imi imaginez cat de sadic ar fi ca unui astfel de suferind sa i se puna, cu voce tare sau in scris, diagnosticul.

suflatul in frunze

e a doua dimineata din saptamina asta cind in dreptul portilor uriase ale unei curti din care se inalta, printre coroane de castani, un steag SUA un functionar manuieste o teava motorizata, de grosime unei tevi de scurgere, cu care imprastie frunzele de pe trotuar. frunzele alearga speriate, ca niste vrabii galbene si se ingramadesc prin cotloanele mai indepartate si mai prietenoase ale trotuarului. oare cum se cheama, in termeni medicali, spaima de frunze?

sunt la exact 91 de cm de mine insumi

...ii spune omuletul din animatia Skhizein psihanalistului, in timp ce sta intins la 91 de centimetri de canapea. napastuitul henry a fost iradiat de un meteorit si de atunci s-a instrainat putin de sine. cu 91 de centimetri, mai exact: de fiecare data cand vrea sa deschida o usa, trebuie sa apese pe o clanta imaginara de pe peretele alaturat, cand face pipi sta in dreptul cazii, iar la telefon se face cu greu auzit, pentru ca vorbeste la 91 de cm de receptor.

un chicotit moralist pentru toate nevrozele mele, pentru atunci cand am impresia ca nu ma aflu acolo unde imi doresc si pentru crizele ocazionale de inadecvare. cand esti altundeva decat unde ar trebui sa fii, esti totusi acolo unde esti, nu altundeva, ceea ce pare in regula. nu?

love-story cu carcatite

cea mai micutistica animatie de la anim'est-ul de anul asta chiar daca pare imposibil ca in vreun fel sau altul o caracatita sa devina vreodata simpatica.

paradox film

pentru ca sergiu nicolaescu o sa moara curand si ma intrebam cine ramane sa-i continue opera, dupa ce am vazut trailerul filmului 'dincolo de america', pariez pe marius th. barna. ar trebui sa-mi pastrez ceva bani deoparte si pentru radu gabrea (cocosul decapitat), dar marius th barna are o viata intreaga sa produca penibil. filmul e finantat de CNC, din banii caruia s-a infruptat chiar eugen serbanescu, jucand (in spiritul lui sergiu nicolaescu) un dublu rol: presedinte al finantatorului si beneficiar al finantarii.

colegul de blog vrea sa cumpere bilet la cinema, ca sa ia masura inutilitatii filmului, eu ma multumesc doar cu afisul, distributia si trailerul. sper ca regizorul a comandat din mila afisul vreunui amic pensionat, care in '92-'93 invatase operare calculator intr-o uzina de piulite. (il postez din sadism). si mai sper ca zana daniela nane (scriitoarea dizidenta din film) sa-si gaseasca mai curand un barbat care s-o intretina si s-o faca sa dispara vederii noastre la adapostul unei vile cu gard inalt. intr-o lume perfecta, si dorel visan (the bad militia guy) ar putea sa castige la loto si sa-si poata permite sa refuze regizori.

iar pentru ca interventia mea sa contina si un micutism: o gluma mai buna decat filmul in sine mi se pare cum casa de productie care a scremut capodopera se numeste paradox film.


andrei gorzo isi scutura exasperarea in b24fun anterior:

http://www.24fun.ro/index.php?arhiva=1&a=2549&p=2

Scrisoare patetica adresata realizatorilor filmului romanesc Dincolo de America.

Domnule scenarist Eugen Serbanescu si domnule regizor Marius Th. Barna, va rog eu mult sa va opriti. Lasati-va de cinema. Va rog. Iar dvs., d-le Serbanescu, lasati-va si de literatura. Stiu, se vede din scrisul dvs. (toate trimiterile acelea la Eminescu, Shakespeare si Dickens) ca problema va macina; se vede ca va macina temele majore - Scriitorul Si Dictatura, Puterea Imaginatiei, Crimele Comunismului s.a.m.d. Dar asta e, va macina degeaba. Ideile dvs. despre ce inseamna un dialog cinematografic "inalt", cu calitati literare - idei demonstrate copios in scenariul dvs. la Dincolo de America -, sunt de un semidoctism infiorator. Sunt chiar mai vulgare decat impulsurile de pornograf care, iarasi, abunda in scriitura dvs. scenaristica. Ce rost au aluziile personajului Milena la sexualitatea excesiv de exotica si de dominatoare a personajului Yan? Nu adancesc relatia lor, nu se leaga cu nimic altceva din film - de ce le-ati pus acolo? De dragul frisonului? Sau ce-i cu momentul ala in care Milena pare sa se excite de la interogatoriul brutal la care o supune securistul? V-ati infierbantat scriind sau ce? Stiu, relatia victima-calau - alta tema mare. Lasati-o. Lasati-le pe toate. Tot ce atingeti preschimbati in gunoi. Dvs, d-le Barna, ce-as putea sa va spun? Sunteti genul de regizor care, trebuind sa filmeze o secventa cu niste oameni la masa si neavand alte idei, filmeaza ce e in farfurii. Sunteti o asemenea nonentitate regizorala incat, pe masura ce va scriu, imi pierd convingerea ca existati. Dar existati - dovada sunt sumele de bani publici deturnate regulat inspre dvs. Sigur, daca tot existati trebuie sa si traiti cumva, dar de ce asa, d-le Barna? De ce nu din nunti? Acolo e mancare cacalau - sa tot filmati la ea.

animale urbane

In caz ca a ratat cineva animatia Pixar cu vrabii clevetitoare.

recviem pentru veverita din kiseleff

erata la postarea anterioara: veverita din kiseleff nu mai e. am gasit-o azi dimineata, strivita de o masina pe bulevard. se intorcea probabil dintr-o vizita la ambasada peru, de pe partea cealalta. acum nu mai am dileme, bucurestiul e exact ce stiam eu ca e: o masina de tocat viata. probabil si cocosul de la intercontinental s-a sinucis din cauza stresului si ciripiturile din autobuz s-au blocat in cd playerul chinezesc al soferului.

pasaret

pentru ca inca din prima zi de facultate am pus piata universitatii intr-o vitrina cognitiva ca model pentru orice spatiu urban pe care l-am batut de atunci, am niste asteptari foarte clare despre ce tip de experiente as putea trai acolo. pentru ca sunt animal de oras, am o vitrina si mai bogata de clisee pentru un profil robot al lui 'la tara'. pentru ca sunt din orasul unde fug bucurestenii la ski si la brad, am primit inca de mica instructiuni clare despre miracolul vietii ariano-puriste de pe inaltimile rarefiate (sic).

dar ca sa nu pot dormi linistita cu certitudinile mele, recent am auzit un cocos cucurigind dintr-un balcon de langa intercontinental, acompaniind un blocaj de suv-uri si sirene din intersectie. luni am auzit pret de 3-4 statii triluri insistente de pasari intrand intr-un autobuz 104 prin difuzoare. iar in parcul kiseleff se arata din cand in cand o veverita (usor nevrotica, dupa parerea mea).

nu mai inteleg nimic. ma simt ca intr-o reclama la apa plata.

hora din fata blocului incotro? :D

"Organizarea de petreceri şi utilizarea de aparatură muzicală în corturi sau amenajări în preajma imobilelor de locuit va fi interzisă, dacă deputaţii adoptă marţi o iniţiativă a mai multor parlamentari de la majoritatea partidelor. Noul text interzice organizarea de petreceri şi utilizarea de aparatură muzicală de natură a tulbura liniştea locuitorilor, în corturi, în alte amenajări, sau în spaţiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau cu caracter social, în mediul urban." NewsIn 7 octombrie 2008

ps un referendum pe tema asta?

table! si n-am cuvinte...

(courtesy of adrian)