Ascultam The Avalanches azi in timp ce traversam centura de castiate NATO formata din jandarmi in Piata Victoriei si intr-unul dintre mixaje se auzea un cal trecind in goana unui western clasic. Sunetele copitelor de cal gonind prin iarba, prin praf, prin zapada sau pe sosele pietruite mi s-au lipit pe memoria timpanului in timpul lungilor ore de ascultat discuri cu povesti pe vinil dar si al western-urilor de simbata seara sau al serialelor de tip Norii Negri sau Black Beauty mai tarziu. Cred ca - exagerind un pic - fara informatii precise as fi putut recunoaste si daca galopul, trapul sau mersul la pas se intimplau ziua sau noaptea. In realitate nu-mi aduc aminte sa fi auzit decit copitele cailor care loveau asfaltul in diminetile de luni cind taranii din satul bunicilor plecau la targ. Dar nu aveau nici pe departe rezonanta tandra a galopului cu care Greuceanu sau John Wayne se intorceau obositi dupa atitea lupte acasa.
ps am vazut Asasinarea lui Jesse James zilele trecute, un film foarte frumos, dar prea poetic ca sa tina cont de importanta zgomotelor despre care scriu mai sus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu