Onur Baki si Burak Yedek redau (pe muzica lui Anouar Brahem)perfect una din starile mele preferate: dupa mai multe zile de nesomn si de alergatura bezmetica in zeci de directii "realitatea" - orice ar insemna asta - se scufunda in miere. trafic in relanti, franturi neintelese de fraze soptite, cuvinte-insula catifelate care ating timpanul ca si cum ar fi impachetate in straturi de bumbac. colectia de frame-uri aferente mai contine senzatia ca minerele ferestrelor si clantele devin elastice si se muleaza perfect pe degete, o serie infinita de miscari abia perceptibile ale aerului care vintura lustrele de hartie si colturile pinzelor care acopera ferestrele.
despre picaturile de ploaie intepenite pe geamuri spre finalul clipului nu mai zic nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu