in dreptul fruntii crete a oii de pe tricoul pe care il am de la animest (editia de acum 2 ani) au inceput sa se largeasca insule decojite de culoare. e unul dintre tricourile pe care le-as purta zilnic daca as putea. semnele destramarii unei haine la fel ca si semnele dezlipirii incete dar definitive a unei perechi de incaltari la care tii mult au ceva din semnele unei relatii "care nu mai merge". la fel si incercarile, uneori disperate, de a le prelungi existenta: cirpeli, lipituri repetate.
n-am sa arunc tricoul asta. si nici cirpa roz n-o sa-l fac. o sa-l port prin casa simbata si duminica.
iar tenisii scilciati de atita mers prin nisip la sfintu gheorghe anul trecut o sa-i iau cu mine la mare pina cind o sa cedeze definitiv...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu