as putea sa scriu despre frizerii povesti infinite. as putea citi de sute de ori "Bucla" despre frizerul Nea Gica a lui T.O. Bobe si sigur nu m-as plictisi.
zgomotul foarfecelor metalice ale lui nea Eugen si tanti Vichi rostogolindu-se rotund dupa ureche spre ceafa, atingind pielea cu recele lor care ma zgribulea primavara si vara. gitul inptepenit la comanda pentru operatiile mai delicate: "stai cuminte sa nu-ti tai urechile". scaunul-ca-la-dentist si ghiuveta cu oglinda linga care se gaseau bidonase de forme si culori diferite. discutiile-despre-orice intrerupte de "mai scurt? si perciunii? va mai iau putin din breton?". mainile care stringeau in jurul gatului un scut care sa ma apere de resturile dusmanoase de par. cele 15 secunde in care ma obisnuiam inainte de plecare cu mine-altul. toate astea fac parte dintr-un univers care imi este din ce in ce mai strain dar pe care l-am revizitat saptamana trecuta la Belgrad atunci cind, bantuind fara destinatie pe strazi, am avut revelatia micutistica a originii sarbesti a cuvintului "frizer".
in epoca muzeelor de tot felul, exista vreunul dedicat frizeriilor? as merge si in insulele fiji pentru el...
am adaugat si fotografia geamana de la Cosmin pentru a usura efectul de comparatie.
dom'le, ce-am vazut eu in Senegal era arta naiva. o sa-ti trimit o mostra la un moment dat. acum nu gasesc fotografia
RăspundețiȘtergereuite un link la poza cu Senegalul. cu un supliment de Berlin.
RăspundețiȘtergererevin, pt ca am uitat sa postez linkul:
RăspundețiȘtergerehttp://esteu.blogspot.com/2008/03/citind-textul-i-mai-mult-privind.html