Un alt quasi-acasa este universitatea mea prietenoasa care, pe langa curte de biciclete si gradini japoneze suspendate, are si camera de somn. Se numeste discret Quiet Lounge, ca doar adevaratii insomniaci nocturni sa-i identifice potentialul. E un fel de capsula cufundata la mezanin, cu trei canapele si un paravan si lipsita aproape cu desavarsire de oxigen. O camera manjita de o lumina galbena, cu un aer fierbinte si uscat incat il simti cum apasa aspru pe tine ca o pelerina de pasla. Un somn ca o boala loveste imediat ce capul atinge canapeaua caramizie.
Ne trezim de fiecare data nauci, cu capul greu, dar cu satisfactia aproape animalica a unui somn insfacat pe apucate, intre doua cursuri sau reprize de biblioteca. Daca in Quiet Lounge este plin, la universitate se mai doarme si in fotoliul din biblioteca (intre rafturile de psihanaliza si teorii ale memoriei) sau pe covorasul musulman din Spiritual Practice Lounge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu