In ultimul timp sunt fixata pe ideea de sens. Mi se pare ca tot ce fac, in special interactiunile cu cei din jur sufera de un deficit de sens. Si nu stiu cine e vinovat, nici cum s-a ajuns in situatia asta, nici cum sa ma scot din ea. Acum frustrarile mele din motive de sens au devenit ridicole chiar si pentru posesor, asa ca am inceput sa am flash-uri cu conversatiile mele contemplate din exterior.
De pilda, intalnirea cu mentorul meu academic de acum cateva ore. Un domn care se deplaseaza o data la doua saptamani pana la facultate si ma consulta ca sa se asigure ca travaliul meu va produce, dupa exact noua luni de la inseminarea cu germenele cunoasterii, o lucrare de dizertatie sanatoasa si vioaie. Eu cred foarte tare ca nu eram la ovulatie academica atunci cand mi s-a pus in brate sarcina asta, dar el nu stie asta. Sau se face ca nu stie. E un barbat-viking sau barbat-husky, cu ochi albastri-albi, aproape transparenti, ca peisajul dintr-un documentar cu foci de mare.
Conversatia are loc in fotoliile din fata bibliotecii. Foarte politicoasa si armonioasa de altfel. Si eu, si el, avem capul impachetat in pungi vidate (de sens, desigur). Si branduite Boris Vian dar contrafacute cu siguranta in China. Restul corpului care se vede deasupra biroului e capitonat cu foi subliniate, carti impanate cu semne si colturi indoite, printuri patate de cafea si de ploaie. Recuzita si scenografie ireprosabile.
Din pungile noastre ies niste bule transparente care, cand se sparg la contactul cu spatiul gol (!) dintre noi, produc o melodioasa si sublim articulata insiruire de nimic. Alternativ, pe doua voci, cu o foarte bine punctata intonatie (in engleza in original, traducerea imi apartine):
-Nimic. (privire inteleapta, ochii se incordeaza si incearca sa prinda aerul cu pleoapele)
-Nimicnimic? (arcuire din sprancene, pupilele se dilata si cer intrebator detalii)
-Da, nimic, nimicnimic (punga se clatina aprobator). Sau...nimic.
-Deci vrei sa spui ca...nimicnimic.
-Exact, si mai am in vedere si nimic... (pauza de gandire, ochii se ridica meditativ catre cer sau catre fundul pungii)...nimic-nimic.
-Bine. Nimic si nimic. Pai atunci nimicnimic si ne vedem peste doua saptamani.
Se face schimb de zambete. Totul a decurs promitator. Lucrarea mea merge, intr-un sens, bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu