am cerul gurii sfasiat de bucatile de bagheta pe care nu reusesc sa le maninc altfel decit ca un rechin hamesit. o saptamina in care fiecare bucata ascutita a intretaiat drumul care ustura al altei bucati. de fapt nu despre asta e vorba. e vorba despre intoarcere. despre orice intoarcere. ori de cite ori cobor din tren sau din avion imi creste un gol in plamini si ramine acolo, ca un ghemotoc, citeva ore sau zile. anul asta m-a rasfatat cu drumuri in cele mai neasteptate directii si, pentru ca s-a intimplat des, mi-am imaginat ca o sa scap de ghemotoace poate chiar din cauza inflatiei lor. n-a fost asa. maine dimineata n-o sa maninc bagheta cu pui si n-o sa beau cafeaua pe care am baut-o timp de cinci zile, la fel cum de luni bune nu mai maninc decit rar salata cu pe care am mincat-o toata vara. despre ceaiuri si felii de unt cu dulceata sau miere nu mai vorbesc.
banal spre foarte banal: fiecare intoarcere e dintr-un loc in care ceva ramine ca sa ma bintuie si sa ma ceara inapoi... si de-aici colectia de ghemotoace creste si creste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu