cu ukulele-le gonind printre slagare

aveam vreo 10 ani sa zicem si visam (cumva macho) sa invat sa cint la chitara. si chitara vecinilor mei mi se parea prea mare si, deci, incomoda. intr-o simbata seara, intr-un western al carui nume nu mi-l amintesc am vazut un ukulele. asta ar fi fost solutia ideala. dar la nici un magazin specializat din rm. valcea si din tara n-am gasit ukulele. era si el un obiect inscris in lista lunga a penuriei anilor 80... ma gindesc, pe de alta parte, ca "noi in anul 2000" sau "soarele si pionierii" acompaniate de o orchestra de ukulele ar fi sunat prea subversiv.