doamna care iti aduce paharele mici de vin la "au reve" pare ca s-a nascut si a crescut in cafe-barul pe care l-a primit mostenire de la tatal ei in 1960 si ceva. nu! a copilarit la tara pe valea Loarei pentru ca era razboi si trebuia ferita de primejdii.
la intrare se vad urmele creperiei care se gasea acolo la inceputul anilor 40: citeva patratele de faianta colorata naiv si ingalbenite de vreme si de atita gatit pentru trecatorii grabiti spre Pigalle.
numele doamnei l-am uitat si sigur il pot gasi pe internet dar nu mi se pare corect sa fac asta asa ca prefer sa spun despre "au reve"-ul ei ca e genul de crisma din care pleci cu urechile scladate intr-un jazz de bordel si cu povestile ei despre cum ii facea cafea lui Celine sau lui George Simenon sau despre cum l-a primit pe Alice Cooper pentru un interviu acordat unei reviste frantuzesti... si "uite asa trece viata mea" si "eu ma ocup de cafe-barul asta nu muncesc aici". fraza spusa cu ochiul sting semi-inchis a intelesuri pour les connaiseurs...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu