cum se maninca o gutuie

pentru cei mai multi dintre noi e clar: gutuia e fructul ala poros cu densitate lemnoasa din care e mai bine sa faci dulceata decit sa-l incerci in forma naturala. asta si pentru ca dupa ce-l mesteci, gura ti se usuca brusc, dintii scrisnesc, orice bagi in gura capata un gust suspect. doar citorva alesi le este rezervat secretul: din gutuie e bine sa musti cu curaj, violent, nu timid si speriat de primele experiente, descrise mai sus. muscata abrupt gutuia devine un fruct adorabil, in care acru-dulce-un-pic-amarui se combina perfect. atit.

ahotic

robinetul a trecut de 100 de grade si din el a inceput sa se scurga cafea cit pentru o ceasca de espresso. am turnat lapte dintr-o sticluta pe care scria acetona si am decupat o lingurita de zahar dintr-un sapun verde-praz.
apoi am scos cu degetele (un obicei prost dar imposibil de luptat cu el) citeva visine de pe monitorul laptopului si le-am strecurat in buzunarul de la haina in care turnasem in prealabil suc de portocale si campari si in care mai topisem doi turturi proaspeti de le fereastra. in timpul asta doi crenvursti se rumeneau pe oglinda din baie alaturi de citeva felii subtiri de paine. pe fundul unui sertar al bibliotecii am gasit citeva bucati de ton in ulei pe care le-am cules cu un cutter si le-am presarat peste feliile de paine calda de pe oglinda. prin fereastra de la bucatarie farurile unei masini faceau ca pe toata strada sa fie dupa-amiaza...

lectii de plictiseala

ata pentru dinti, pila de unghii, forfecuta de lungime medie sint toate obiecte care, atunci cind te plictisesti, iti pot face viata mai frumoasa, sau - dimpotriva - un cosmar. in orice caz iti fac plictiseala suportabila. fiecare dintre ele pleca de la un soi de necesitate si se transforma pe nesimtite intr-un hobby. sint unul din oamenii care pierd zeci de minute in cautarea unei farime de carne fixate inexistent intre dintii din spatele mandibulei, ajusteaza unghiile proaspat taiate pina spre disparitia lor sau - si ma rau - isi corecteaza frizura poluata de citeva fire rebele de par si sfarseste prin a semana cu un star punk. mi-am dat seama de toate astea aseara cind am descoperit un servetel pentru sters lentile pe care, dupa ce mi-am curatat meticulos ochelarii, l-am folosit ca sa sterg o oglinda, monitorul laptopului si ecranul televizorului. daca nu s-ar fi uscat intre timp, probabil as fi sters cu el toate suprafete lucioase din camera...

achete!

Hanna are aproape 3 ani si a inteles prin observatii destul de abrupte si deloc ideologice ca pentru aproape orice materie/obiect care se epuizeaza parintii au o unica solutie: mergem si cumparam! Lapte, carne, biscuiti, becuri, ulei, paine, sare, hartie, servetele etc. In urma cu un an Hanna a vazut pentru prima data zapada. O zapada subtire, strinsa cu greu dupa ce ninsese marunt doua zile. Peste noapte zapada a disparut. Hanna a alergat dimineata la fereastra. S-a intors bosumflata in sufragerie si a aratat pe fereastra spre locul in care acum era citeva baltoace: maman, achete!

breton de sezon

Ce au in comun vacantele de iarna ale colegilor mei? Au plecat cu totii de aici inapoi in tarile lor ca niste lei ciufuliti (dupa un semestru de despartire de frizerul conational) si s-au intors dupa sarbatori ca niste pudeli de concurs: tunsi, rasi, proaspeti, cu varfurile domesticite, perciunii retezati si toate smocurile indaratnice cumintite pe dupa urechi sau aliniate pe ceafa. Tunsori care parca le strang capul. Sunt nou-nouti si pare ca cer fundita.

Stiti bretonul oamenilor proaspat iesiti de la coafor/frizer, nu? Intotdeauna mult mai scurt decat figura clientului o cere, acel "va iau mai adanc, sa aiba de unde sa creasca". De asta am renuntat la coafor acum 7 ani. Pentru a-mi apara dreptul la un breton demn.

Acum simt o pornire puternica sa mi-l retez si eu. Din solidaritate.

parintii trimit cadouri trasnite

nu stiu altii cum sint sau stiu dar ma fac ca nu stiu dar eu inca mai primesc cadouri de 1 iunie, de ziua mea, de craciun, de ziua numelui etc. de la ai mei. adica de la maica-mea, care se face ambasadorul jumatatii mature a familiei mele pentru a-mi trimite nesmintit urmatoarele: sosete, tricouri, pulovere, pijama, papuci... ma opresc aici pentru ca lista oricum nu e relevanta. toate sint chinezarii. asta ma linisteste putin pentru ca imi fac sperante ca nu au produs gauri mari in bugetul celor doi pensionari. exista insa in toate lucrurile astea ceva de-o tristete infioratoare: pe de-o parte pentru ca, in virtutea unei inertii a jocului de-a bucuria primirii cadoului, accept conventia care ma umple de la an la an cu catrafuse inutile (pe unele dintre ele dintr-un soi de autoresponzabilizare incerc sa le port macar citeva zile sau macar in casa pentru o vreme) pe de alta parte pentru ca habar n-am cum sa pun capat povestii asteia fara sa decontez costurile aferente... la ultima mutare dintr-un apartament in altul din cauza singurului si micului sifonier din casa am fost nevoit sa pun intr-un sac o gramada de haine pe care nu le port. jumatate sint de la ai mei. zilele trecute o amica mi-a povestit ca primit de la maica-sa de craciun un pulover plin de puf zi margeluse. i s-a recomandat cu grija materna autentica sa-l poarte numai la ocazii speciale (nunti, botezuri, onomastici).
margelusele si-au gasit locul intr-un raft-cimitir unde se adauga alte si alte cadouri...

white snow is so yesterday

Am auzit ca la Bucuresti ninge-ninge. Informatorul meu spune ca ninge cu fulgi rostogoliti. Pentru cei exasperati de prea mult alb-gri care nu agata privirile nicaieri, recomand oja de unghii colorata, data in strat dublu, asortata cu sireturile de la bocanci si caciula cu ciucure mare (cu care se gadila periodic obrajii partenerului). Si ninsoarea alternativa (tot rostogolita) din spotul de mai jos:


p.s. Dau un grapefruit sau alt fruct la alegere cui imi poate aminti cine canta melodia din spot.