de mai multe nopti visez urme de masini imprimate pe asfalt sau in pamint cleios. sint urme de frinare si urme de parcurs. uneori intre ele se amesteca urmele unor animale de talie mijlocie, umplute pe jumatate cu apa. nu e nimic neobisnuit in recurenta viselor mele cu urme si asta pentru ca intr-una din verile cele mai plictisitoare pe care le-am petrecut vreodata am inceput, impreuna cu sora-mea, jocul nebun al colectiei de amprente pe care obiectele, oamenii sau animalele le imprastiau peste tot in jurul nostru. nu era o vinatoare de indicii ca in Winetou sau in povestirile Agathei Christie. ori de cite ori gaseam o "urma" ea devenea obiectul imaginatiei dezlantuite intr-o competitie a celor mai gogonate povesti. o crestatura pe un copac, o bucata de brinza muscata, o cizma imprimata pe o placa de beton, locul uscat de sub o masina pe care nu o vazusem - imediat dupa o ploaie scurta, siruri de pete de culori si marimi diferite intinse pe asfalt etc. erau pretextele unui concurs de-a seherezada. o vreme, dupa ce ne-am intors in oras, nu ne-am mai continuat jocul. am luat-o de la capat cu un entuziasm inzecit iarna cind zapada s-a umplut de urme care ne-au dat de munca cit pentru zece foiletoane.
ironia face ca acum sa dorm intr-o camera ai carei pereti sint zugraviti (pe bune!) cu amprentele unor palme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu