balada rucsacului verde (continuare la postul foarte lung si autobiografic scris in camera mea dupa masa de paste...)

(recomandat oamenilor care intarzie si celor care nu au casa)

Din cand in cand parintii mei scutura din cap intr-o combinatie de compasiune si nemultumire si tintesc o privire plina de necaz catre rucsacul de 80 l capacitate, care isi arata creasta verde deasupra capului meu. Singurul apelativ ingaduitor din partea lor este 'melcule!'. Asta pentru ca de cativa ani viata mea e impachetata si mutata o data la 2-3 luni, din cauza de excursie, bursa, conferinta sau siretlic imobiliar.

Viata mea incape in 1-4 bagaje, in mod curios mai mereu verzi, iar cosmarurile parintilor mei sunt populate de un copil verde neajutorat, infasurat in rucsaci si genti ca un terorist impachetat in material explozibil. ('Dar mai aseaza-te si tu o data locului, asta nu-i viata!')

Rucsacul cu creasta verde este personajul principal si atarna greu in mitologia drumurilor mele: e ciuntit, carpit si maltratat prin gari si aeroporturi. S-a dormit pe el in tren catre Vama si pe vapor catre Delta. A purtat sarmale si prajitura cu mere catre camin si rufe de spalat catre acasa; suveniruri, perna, scoici, borcane de zacusca, incarcatoare de telefon, prelungitoare, cana momentului (invelita mereu in pulovarul momentului), sticle de parfum, prosoape imbibate in apa de mare, slapi, cercei si pungi cu sosete, savoniere, fotografii si sampon la plic. Toate astea le-a inghitit bulimic, strivit intre timpul scurt dintre impachetare si imbarcare.

Pacanitul inchizatorilor de la rucsac tine locul zgomotului de pistol care da startul cursei mele pe viata si pe moarte cu orarul mijloacelor de transport. In momentul imediat urmator pacanitului, tot decorul camerei se transforma intr-o dara si eterna goana tragi-comica inspre imbarcare incepe.

Daca povestea drumurilor mele ar fi mitul fondator al unui trib, rucsacul ar deveni totemul. Daca s-ar spune un basm, ar fi calul inaripat al eroului. Daca s-ar scrie un roman de aventuri, ar fi un batran pirat iar daca s-ar face un film, rolul rucsacului ar fi jucat de Marlon Brando.

(Epilog: In ultima lupta cu personalul aeroportului si-a pierdut definitiv o ureche, din acelea moi care se prind in jurul soldului. Acum poposeste pe balcon sa se cicatrizeze.)