duminică, 10 ianuarie 2010

ghiontul de autobuz

inainte sa cobor din 300 la piata victoriei, astazi pe la pranz, am simtit o usoara imbrancitura. am stiut aproape fara sa ma uit ca e ghiontul amical al pensionarei din spate cu mana infasurata in manerele unei sacose de rafie albastra. mi-am amintit ca am vazut sau am simtit de sute de ori pe pielea mea asta, niciodata gestul nu e precedat de o intrebare, reflexul e simplu, ghiontul e bland si are de-a face - cred - cu spaima ca nu cumva sa te razgandesti si sa blochezi drumul spre trotuarul mult dorit. actiunea de inghiontire se executa aproape de fiecare data instrumentand o sacosa, manerul unei umbrele sau, mai rar, telefonul mobil.

Un comentariu:

  1. Daaa! 300 merita un foileton. La fiecare traseu, 2-3 certuri. Aceasta impingere mi-este atit de familiara, iar reactia mea variaza in functie de dispozitie. In zilele bune trec cu vederea, dar citeodata ma trezesc rastindu-ma "cobor imediat, nu va fie teama"

    RăspundețiȘtergere