pentru o cutie de prenadez in plus

Astazi, intr-o discutie despre maniile gospodaresti ale parintilor, mi-am amintit de de scrisoarea (prima)trimisa de taica-meu din Israel, unde plecase sa lucreze in constructii. Era toamna lui 2001, taica-meu aterizase de aproape doua luni si inca nu daduse nici un semn de viata cu exceptia unui telefon de cateva zeci de secunde prin care o asigura pe mama ca a ajuns cu bine etc. Din cele trei pagini si jumatate de caiet dictando ale scrisorii aproape doua contineau sfaturi precise despre obiectele pe care taica-meu le lasase de izbeliste in graba plecarii. Intre ele se detasa o cutie cu prenadez uitata deschisa intr-o boxa de pe acoperisul blocului. Mama era rugata insistent sa nu uite sa verse in cutia cu prenadez (un fost ambalaj pentru AMIGO)putin diluant care se impiedice procesul de solidificare. In rest niste sfaturi si niste pupaturi de complezenta.
Epilog: la un an si jumatate dupa, cand s-a intors in tara, primul lucru pe care tata - ajusn acasa - l-a facut dupa ce s-a trezit a fost sa mearga in boxa sa verifice daca prenadezul era in stare buna...