Aflu cu mirare ca florile si cutiile cu bomboane inca reusesc sa emotioneze secretare si sa lubrifieze serviciile birocratice. Ma intreb cata ciocolata poate sa manance, in conditii de siguranta, o femeie cu job sedentar. Si daca nu sunt oprite la consum, ce traseu al atentiei iau convoaiele de cutii de ciocolata dupa halta din sertarul secretarei?
Si de ce primitoarele de ciocolata (fiinte mai delicate din fire) nu au si ele, ca vanatorii, o camera cu trofee pe pereti? Intr-o rama deasupra semineului Jacobs-ul de la studentul care vrea tabara, cutia de ciocolatele Merci de la studentul Erasmus plecat la Paris in alta rama, langa pendula.
Oare Merci e o marca gandita special pentru spagarii soft? Si oare de ce spaga nu cade sub incidenta modei si dupa zeci de ani papilele gustative ale ocupantilor de birou si de ghiseu inca mai lacrimeaza dupa un carnacior si o ciocolatica?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu