intr-o casa mica imbibata in miros lesinator de ceaiuri, ceea ce e la fel de rau ca mirosul de injectii si spirt, doi blogomani mici si napastuiti se tarasc nauci, cu ochii prajiti la temperaturi inalte si scuturati de accese de frisoane. o boala colectiva uracioasa, care ne-a maturat in cel mai chill weekend de anul asta, strecurata printre reprize impertinente de somn diurn si bulgareala cu ultima zapada de la munte.
dar exact ca in basme, blestemul nu este total, pentru ca simptomele noastre nu sunt sincronizate: la mine apar cu un delay de 30 de minute, ceea ce ne permite sa ne ingrijim alternativ. asadar nu ne ramane decat sa ne epuizam schizofrenic intr-o alternanta de roluri victima-salvator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu