efectul de boc asupra nesfarsitei imaginatii onomastice jurnalistice

ador spiritul ghidus care ii bantuie pe jurnalisti de la instalarea noului guvern si care stoarce din cel mai scurt nume pe care l-a avut vreodata Romania o gama infinita de glumitze: inghetam boc(na), epoca boc(ca) di leone (???), la B(l)oc, polo-boc etc. nimic nu e mai placut si mai gretos decit sa vezi oamani trecuti de 30 de ani cum se alinta intr-un concurs pe tema "cine se screme mai mult ca sa faca o gluma ca in clasa a III-a". ma frustreaza faptul ca nu inteleg de ce nu s-au bucurat de acelasi succes domnii Ciorbea si Vacaroiu...

punk destruction unit @ banca transilvania

nu tin minte ce s-a intamplat cu celelalte carduri ale mele cand au expirat, dar cardul transilvania va pati ceva foarte grav. cand l-am luat in primire pe inlocuitorul lui si am intrebat despre soarta celui vechi, o impecabila domnisoara bancherita - ochelari fini, coafura sic si unghiute manichiurate pana la perfectiune - dezvolta brusc o sclipire diabolica in coltul ochiului si ma intreaba aparte:

Il deteriorati dumneavoastra sau il aduceti sa-l deterioram noi?

supermarketuri din amzei (poveste in foileton)

magazinul angst. stam la coada sa platim. ultima data casiera ne pusese o intrebare naucitoare:
caranst?
am ridicat din spranceana unul la altul si am ignorat-o atunci fara repercusiuni notabile.

de data asta surata ei de la casa vecina intepeneste cu prima cutie din cos in drum spre aparatul de marcat si ne fulgera cu un fatal
carangs?
cuprinsi de ingrijorare, inghitim in sec, cu ochii agatati de cutia noastra de ananas oprita in mainile ei, clatinam enigmatic din cap, in speranta ca vom depasi momentul. casiera se dovedeste insa un apostol al consumerismului si ne pune la punct apasat si didactic:
C.A.R.D. // A.N.G.S.T. aveti?

miuzic!

pentru ca blogul nostru incepuse sa faca produca paienjenis pe la colturi raluca ne-a trimis ceva fresh sa mai improspatam atmosfera

ps dedicam acest post Anastasiei (in varsta de 3.10 kg)

au revoir pif et hercule

pif et hercule dau o lectie de absurd si produc o premiera: sint primele personaje de desen animat care intra in faliment. nu o sa intru intr-o discutie despre efectele crizei bla-bla si nici sa fac, pentru necunoscatori, o istorie subiectiva a ceea ce au insemnat Pif-urile pentru copiii epocii comuniste. au facut-o altii mai bine (a se vedea "In cautarea comunismului pierdut").
au revoir! cam asta...

detalii gasiti aici
http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-5355111-video-criza-economica-ucis-pif-hercule.htm

lantul amintirilor - o comoara in adincuri (de memorie afectiva) infundata

pentru ca -vazind slumdog millionaire - n-am putut sa-mi blochez afectivitatea sa imi aminteasca cum am plans la "Lantul amintirilor" si nici sa ma trimita la acea seara de vara in care s-a intrerupt curentul electric fix la finalul unui film in care Raj Kapoor...

destinul cinematografic al drujbei

zapingul scurt intre pro-tv, pro-cinema si hbo m-a facut sa ma gandesc aseara ca nu tin minte sa fi vazut un singur film in care o drujba sa fi fost folosita strict pentru scopul pentru care a fost creata: sa taie busteni. destinul drujbei in cinematografie este acela de arma alba (2 din 3 cazuri) si de sperietoare in comedii (1 din 3 cazuri) ceea ce tot la arma o reduce.

vremea "select-ului" trece

ciprian (intr-o discutie despre Boboteaza si violenta ca mainifest de iubire crestineasca): "ce sa-i faci daca nu ne-a nascut mama noastra intr-o tara mai selecta!"
"select" a marcat Romania anilor '90 cam in acelasi fel in care apoi totul a fost "beton", "bestial" si - in final - "cool".
o casa selecta, un bar select, un cornet de seminte select, o masina selecta, un prespalat select, niste ochelari de soare selecti, o fata selecta, un buldog select... unde si de ce au disparut toate astea?

ticul lui margelatu si boala cronica a microbistului

cules de pe www.ublog.ro

oameni mici?

fotografii recoltate (merci Andra) de pe http://little-people.blogspot.com/2009/01/tundra.html

oameni care vorbesc ca noi

am incheiat ieri era chinului painos cu franzele plasticate feliate de la nic-ul din amzei, pentru ca am gasit un magazin de paine, parca Pajura, pitit dupa colt. sloganul: 'Paine buna'. normal.
dupa incheierea tranzactiei, vazandu-ne examinand neincrezatori achizitia crocanta, vanzatoarea ne linisteste:
'E cojoasa, sa stiti!'

zidul care ar face-o fericita pe ana lui manole

by andrew kudless

http://www.materialsystems.org/?page_id=215