caldura mare

oraselul Macin, ora amiezei. strazile sunt niste rauri de asfalt fierbinte stavilite doar de ocazionali copaci frunzosi, indesati si cu crusta crapata ca niste picioare de elefant. muntii macinului palpaie si ei incandescenti in zare. in oras e declarata oficial siesta, marcata si pe orarul magazinelor inchise. tot orasul e ascuns dupa perdele din acelea din strasuri de plastic, care zornaiau in pescariile si macelariile anilor '90.

suntem doar noi doi pe strada, nici macar umbre nu avem. pe o strada laturalnica prafoasa, doua afaceri vecine, aproape usa in usa: o agentie de pompe funebre si un fast-food. ambele inchise sub consemnul siestei. nimeni nu moare si nimeni nu se grabeste undeva in macin la ora aia, dar un gand imi chicoteste transpirat: cele doua afaceri si-ar putea reuni cu succes strategia de marketing sub un slogan comun: Carpe diem!

farmecul gretos al diminutivelor

"sa mergeti sa va luati banutii", "pastrati bonuletul pentru garantie", "sper sa va placa ciorbica", "avem si alte gentute", "va mai torn un paharel?", "nu mai avem painica"... valurele de diminutive caldicele ne gidila gretosel timpanele in fiecare ziulica.

cum ne-am petrecut ziua hamacului - 3 zile mai tarziu

metallica - the fan club

tanti Senar, secretara de la primaria din M., minuscul oras dobrogean, este unul dintre spectatorii concertului Metallica. Senar are in jur de 50 de ani, dar inca intra in categoria femeilor 'bine'. ochii ei au cel mult 35 de ani. ne lamureste zambind ca e turcoaica, dar evita sa ne spuna numele de familie, despre care aflam doar ca e 'in proces de schimbare', precizare insotita de un clipit complice. are 2 bilete la Metallica, pentru ca merge cu fiul ei, masterand in Spania. De fapt ea tintise concertul Metallica din Bulgaria si a aflat din intamplare ca vin si in Romania, fiind printre putinii inspirati sa cumpere online biletele, epuizate, se pare, la cateva ore dupa punerea lor in vanzare. nu a ratat nici un concert rock: Deep Purple, Iron Maiden, Scorpions. doar Judas Priest nu a bifat. si asta din cauza primarului, care nu ii daduse concediu sa mearga la Bucuresti.
desi oraselul bate spre zece mii de suflete, Senar ne tot repeta cu ciuda ca 'aici suntem la tara'. a trait toata viata aici, unde a invatat turceste si retete de baklava de la bunica ei, dar abia asteapta sa plece. poate in spania, la fiul ei, de unde s-a intors fermecata de Gaudi. vrea sa ne duca la ea acasa, sa putem folosi internetul, dar se grabeste la Braila, unde are programare la coafor. orarul microbuzelor pentru Braila nu ni-l poate lamuri insa, pentru ca ea e autostopista.

eu crezusem mereu ca intr-un orasel dobrogean cu cinci blocuri, ceasul de pe primarie e ramas invariabil cu douazeci de ani in urma.

catedrale la purtator in trafic

o observatie de bun simt pentru orice pieton bucurestean care ririca ochii de pe zebra spre semaforul care te tine intepenit mai mult de un minut in fata sirului de masini care feliaza perfect canicula: traficul s-a umplut de parbrize de care atirna un numar impresionant de cruciulite de toate dimensiunile. bonus - prezenta ciucureilor, care asigura un contact mai catifelat cu divinitatea atenta la rotile primejduite de gropi, obiecte ascutite, radare etc. exemplarul modest de catedrala la purtator (simtul masurii mai accentuat al provinciei?) de mai sus a fost surprins pe bacul care face trecerea dintre Braila si Macin.

Manu Chao inainte de plictis

un fragment Manu Chao pe care nu il va insera vreodata intr-un concert la Romexpo pentru ca e prea preocupat sa ne atraga atentia despre toate locurile comune din care vine raul pelume ca sa-si mai dea osteneala sa mai cinte simplu si farimator despre lucruri marunte...