Acum o saptamana pe o vremea ca asta, bloggerii isi luau un mic dejun lenes. La umbra casei lor, unde albumul Madeleine Peyroux din fundal facea sinestezie cu painea cu crusta din brutaria secreta a Carturestiului, mangaiata cu o pelicula racoroasa de unt si impodobita cu un sirag de visine din dulceata. Mirosul de cafea domesticita cu lapte dansa prin camera lipindu-se de pielea cruda, proaspat scoasa din plapumi.
La aceeasi ora vecinii lor, mai matinali si mai ambitiosi, isi luau deja pranzul. La umbra parcarii din fata blocului, unde langa o pereche de beri sfaraia in ritmuri orientale un gratar, a carui fantoma olfactiva se furisa in cubul Madeleine Peyroux si se unduia lasciv pe langa mirosul cafelei noastre.
La umbra casei s-a adapostit atunci urmatorul gand: de ce nu ne-am mobilizat si noi sa iesim in şalvarii de somn, cu oua fierte, borcan de dulceata si ibric de cafea in parcare, la masuta de alaturi? Am alungat gandul, cazand de acord ca fara gratar si carne cruda am fi doar niste ciudati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu