farmecul (mai putin discret) al macabrului

culoare stramte, scari, paduri twinpeaks-iene, animale impaiate, o vocea haraita de barbat, asortate cu glamour de satin rosu si portjartiere. o reteta clasica, dar eficienta pentru a crea spaime. sau fantezii. sau ambele. (AISHA-Death in vegas feat Iggy Pop):

http://www.youtube.com/watch?v=cOsonaQMy-E

farmecul discret al macabrului

Povestea e simpla si calca in picioare OTV-ul din care nu mai ramane nimic: Italia e ravasita de moda disco-party-urilor la care sint invitate celebritati de genul singurul-membru-ramas-in-viata-al-familiei-macelarite-de-doi-criminali, suspectul principal in cazul crimei de la Terni sau de aiurea etc. Prezenta unui star macabru la un party face ca biletul de intrare sa coste o mica avere. Lucrurile nu se opresc aici. Ar fi prea putin. Din inchisoare un alt criminal devine in scurta vreme VIP dupa ce incepe sa vinda pe internet chiloti desenati pe bucatele de hirtie (de ce chiloti si nu sosete e un mister). De curind Perugia a devenit locul de pelerinaj a sute de turisti care vin sa vada casa in care a fost ucisa o studenta americanca. Unul din cei trei suspecti si-a vindut povestea alibiului din seara crimei si este pe cael sa-si deschida o discoteca. Balustrada de la intrarea in casa in care a avut loc crima - am vazut-o ieri - este plina de buchete de flori. Proaspete. Oliver Stone si Natural Born Killers sint pe cale sa devina Scufita Rosie la pensie.

ps le sint indatorat pentru o parte din informatii lui Razvan si Nicolettei

...and even Vonnegut is dead (Budapest Complaints Choir)

The Budapest Complaints Choir. Un fel de flashmob institutionalizat, cu oameni roz adunati ca sa se lamenteze in mod organizat despre metrou, formulare complicate, cereale care nu slabesc, sutiene greu de desfacut si turisti care cred ca in Ungaria carnea se pastreaza sub saua calului.



p.s. Profit de filmulet sa ilustrez echivalentul budapestan al Motoarelor, Corvintetto, acoperisul magazinului Corvin/Unirea, un kert/terasa de vara de pe care se vede o halucinanta combinatie de moturi de biserici, hoteluri, fabrici, si un ceainic urias, logo al unui supermarket. (foto curand)

deznoptare

in tara soarelui-apune se lumineaza inainte de 4 dimineata. adorm zilnic cu creierul inca pompand cafea, intr-un pat catre care razbate deja o lumina laptoasa si calduta, zgomot de vrabii si miros de polen inrourat. pentru ca sunt nascuta in iunie, aceste dimineti precoce ma fac sa traiesc zilnic dimineata de dupa petrecerile de ziua mea.

p.s. din familia de cuvinte a deznoptarii, aduc un omagiu 'genei de lumina' si lui 'a se crapa de ziua.'

povestea leului leopardat si a trinchetei foliate

daca ma voi reincarna vreodata, mi-as dori sa fiu specialist in heraldica (heraldolog?). mi se pare ca programul de munca al acestor oameni este (sau ar fi pentru mine) un fabulos trip prin never never land, nu doar legal, ci si platit. ca sa intelegeti cu ce se ocupa oamenii astia, selectez aici dintr-un studiu despre stema judetului sibiu:

"1.3. Culoarea câmpului (fondului) capului este neclară. Presupun că autorii au avut în vedere albastrul, dar culoarea redată, un albastru-mov, nu există în heraldică.

1.4. Încep cu o scurtă explicaţie: aurul şi argintul sunt considerate metale în heraldică, în timp ce albastrul-cer (azur), verdele, roşul şi negrul reprezintă culorile acestei ştiinţe vechi de opt secole. Este adevărat că autorii stemei au evitat să aşeze culoare pe culoare şi metal pe metal, dar, în aceeaşi ordine, au comis o altă eroare, căci legile heraldice nu îngăduie nici ca două câmpuri alăturate - în cazul acesta, despărţite de o simplă linie verticală - să aibă aceeaşi culoare. Or, ambele partiţiuni ale scutului despicat au culoarea roşie, fapt subliniat expres de autori în descrierea stemei: "în partea dreaptă - smalt roşu, în partea stângă, pe smalt roşu".

1.5. În descrierea stemei, autorii stemei vorbesc, la un moment dat, despre unul dintre străvechile elemente ale stemei sibiene, numindu-l trincletă (foliată). Cuvântul acesta nu există în vocabularul heraldic. Corect ar fi fost "trichetru terminat la extremităţi cu câte o frunză de tei" (cf. Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti, 1977, p.130).

2.1. Leul - leopardat, şi nu aşezat, cum este definit în descrierea stemei - ţine de heraldica britanică, nefiind obişnuit în cea românească. Este adevărat că în stema ţării întâlnim un leu - nu, însă, leopardat - dar acesta face referire la Banatul de Severin şi, în nici un caz, la vreun ţinut transilvănean.

obiecte bune de spalat. in masina de spalat.

mi-am facut un obicei din a spala cu o zi inainte de fiecare plecare mai lunga gramezi de haine din care aleg doar foarte putine pentru pus in rucsac. si fac asta pe fuga si cam habauc. aseara toata tura de haine deschise a iesit plina de scame albe de hartie cocolista. toate hainele aratau de parca le ninsese: uitasem intr/unul din buzunare biletul pe care il pastrasem amintire de la concertul brazzaville. jumatate din el s-a dus pe apa de canal a pantelimonului cealalta jumatate sta inca agatata de tricouri. cu citeva luni in urma am reusit sa spal si sa imbalsamez un memory-stick. mai demult ochelarii si buletinul (a fost o idee genial sa faca din plastic modelele noi).

we are rainbow warriors

proaspat intoarsa de la concert cocorosie, dintr-o sala mica impodobita cu ciorchini de oameni frumosi, din aceia cu ochi mari cu gene si cu parul moale, care miros a bumbac curat. locatia a fost trafó house of contemporary arts, un fel de mnac budapestan adapostit in cladirea unui transformator electric construita acum un secol si colonizata de un grup de anarhisti francezi in anii '90.

si a fost cocorosie: sierra si bianca sunt femei-amazoane, cu pometii trufasi si sprancene care spinteca publicul. una dintre ele imbracata intr-o camasa de noapte cu flori marunte, ca cele obligatorii in garderoba oricarei bunici respectabile si un tricou lung de baschet, stranse impreuna cu un corset de satin albastru. cealalta, cu o linie virila de muschetar desenata pe buza de sus.

concertul a fost o feerie compacta (am aflat cu un zambet pe coltul gurii ca ceea ce canta fetele se cheama freak-folk sau indie folk-tronic): gemete de printese alintate, susoteli de spiridusi curiosi, insecte, nimfe capricioase, clipocituri, stropi, fosnete, sunetul mecanismului care anima papusile, fluiere, clopote de vant. zornaiala unor jucarii gasite intr-un pod impletita cu demnitatea instrumentelor de salon.

capsula de muzica mi-a produs o fericire absoluta, din acelea de care rar iti dai seama chiar in momentul in care se intampla. fericirea aceea care merge pe varfuri pe muchia melancoliei. fericirea care te face sa inchizi ochii si sa strangi din buze, ca sa o pastrezi pe toata in tine.

la maison de mon reve

muzica pe care unii oameni se indragostesc intr-o dupa-amiaza lipicioasa de vara, la umbra unui ventilator de pe care cocorii de hartie zboara in rotocoale. just because the sky turned from gray into blue...

CocoRosie vor fi in concert la budapesta asta-seara.

fluturi si alte confuzii

in urma cu citiva ani, cind visam sa acopar cumva nisa nespeculata a povestitorilor pentru copii, mi-a trecut prin cap sa scriu povestea unui fluture nefericit care suferea de o boala ciudata care il facea sa confunde antenele de pe blocuri cu florile si care reusea sa contamineze intreaga specie sa faca acelasi lucru. evident, n-am scris povestea si nici nu mi-am cistigat faima visata. azi am vazut un fluture alb-banal asezat pe reverul camasii unui candidat la o primarie de sector care zimbea neutru dintr-un afis jupuit... din fericire era singur pe rever.

the psychedelic mansion

cele trei zile zgribulite din viena au produs un pachet de amintiri a caror cireasa e casa hundertwasser. acoperisuri captusite cu iarba, copaci care cresc pe fatada si revolta impotriva liniilor drepte si suprafetelor aseptice. O cladire cu acoperisuri moi si podele unduitoare, care isi inveleste locatarii intr-o patura de petice colorate.

din unele unghiuri, cladirea pare o matusa excentrica si corpolenta, cu proeminente carnoase rasfrante in afara corsetului.

"Some people say houses consist of walls. I say houses consist of windows."
intr-un text renumit, hundertwasser argumenteaza pentru eliminarea segregarii stilistice a ferestrelor si pentru dreptul absolut al fiecarui traitor de a-si personaliza spatiul din jurul ferestrei sale pe care il poate atinge cu mana :

'A person in a rented apartment must be able to lean out of his window and scrape off the masonry within arm's reach. And he must be allowed to take a long brush and paint everything outside within arm's reach. So that it will be visible from afar to everyone in the street that someone lives there who is different from the imprisoned, enslaved, standardised man who lives next door.'
http://www.hundertwasser.at/english/fenster.htm

nu s-au semnalat incidente...

Acesta nu e un micutism - ieri a ars Moara lui Assan. In comunicatele Ministerului Culturii adevarul e altul: a ars o parte din moara iar ea poate fi refacuta dupa schite blabla. Ei bine nu! Moara lui Assan, pentru cei care am scris despre ea, era condamnata! Intr-un oras care se transforma pe zi ce trece intr-un sarcofag de termopan si gresie terenul de sub ea e mai pretios decit orice proiect de valorificare culturala care sa arate ca in orasul asta s-a construit vreodata si cu caramida. Moara era inscrisa pe lista monumentelor cu valoare istorica pe care Ministerul Culturii mimeaza ca le apara de bratul cinic al intereselor imobiliare. Adevarul de dinaintea comunicatelor MC este ca Moara lui Assan era dezmembrata bucata cu bucata in fiecare zi. Iar la minister lucrul asta se stia. Proprietarii achitau la timp amenzile de maxim 50 de milioane de lei si in cele din urma rabdarea le-a fost rasplatita cu incendiul de ieri care a inhatat o buna parte din ce mai ramasese in urma transporturilor de caramizi desprinse din corpul cladirii. Visatorii de profesie vor adormi linistiti atunci cind vor afla cum Ministerul Culturii isi va incorda muschii si va ridica moara la loc. Realitatea va fi insa una plina de incidente mai mult sau inimplatoare care vor desavirsi ce n-a reusit incendiul de ieri. Atunci proprietarii vor putea vinde sau construi linistiti o cladire de birouri sau apartamente asa cum s-a intimplat si in cazul demolarii Morii Dambovita. Detalii la
http://bukresh.blogspot.com/2007/01/morile-de-pe-stefan-cel-mare.html

http://www.protv.ro/filme/monument-istoric-devastat-moara-lui-assan-a-cazut-prada-flacarilor.html?id_file=52524

urbanisme

Mi-am petrecut adolescenta intr-un apartament de pe Bulevardul Muncii, denumire care imi castra si mai rau pofta de viata in fiecare situatie birocratica in care trebuia sa imi recit adresa sau sa imi predau buletinul. Strada-fetis a adolescentei mele (asa cum colegul de blog se delecteaza cu intersectia Strazii Cositelor cu Strada Cercelus) era Strada Diminetii. Treceam des pe langa ea iar numele (cel putin in amintirile mele) o imbraca precum un sal de angora: o strada marunta, de case, invelita la un capat de un palc de copaci brodati cu soare. Am fost mereu convinsa ca viata mea ar fi evoluat complet diferit si acum as fi fost altcineva (probabil as fi trait cu 10 ani mai mult) daca, in loc de Bulevardul Muncii, m-as fi trezit in fiecare zi pe Strada Diminetii.

p.s. Un articol de ziar gasit intamplator povesteste despre Strada Bunilor Amici, care se gasea in anii '20 in Piatra Neamt.

O alta 'poveste de strada', imprumutata din Dilema:

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=109&cmd=articol&id=1474

Există un celebru exemplu [...]: numele străzii Epicol, aflată cîndva în zona Uranus (demolată între timp, după cum se ştie). Propunerea iniţială a fost ca strada să se numească Epicur, dar primăria de sector a considerat că numele nu e potrivit, aşa încît a modificat numele în Epicul; apoi, cineva care ştia şi limba franceză a spus că tot nu e bine, aşa încît numele a fost din nou modificat în Epicol. Ani de zile a existat în Bucureşti o stradă care se chema "Epicol" şi nimeni nu ştia de unde-i vine numele.

sub soarele matinal din brazzaville

exista putine muzici pe care sa ti le imaginezi suprapunindu-se perfect peste ora 7 dimineata la mare cind n-ai pucat sa rupi decit doua ora de somn si zgirmi cu degetele de la picioare in nisip. sau peste miezul noptii intr-un taxi stropit incet de o ploaie mocaneasca.
pentru asta a aparut brazzaville. 9 mai, bucuresti.
pentru lamuriri:

soundtrack-ul primaverii mele

am vazut si eu Juno (ca de obicei la luni distanta de tot restul lumii). si a nimerit chiar intr-un moment bun, pentru ca mi-a colonizat muzical decorul acestei primaveri. de indata ce le gasesc intr-un format portabil, aceste mici muzici imi vor puncta sonor statiile de metrou si autobuz.

exista viata dupa CANCEL?

Revin cu un soi de ricoseu la postul de mai jos pentru ca ma bintuie de citeva zile gindul ca exista si in varianta digitala echivalentul perfect pentru minunile din viata -fara-de-pixeli: zilele trecute i-am lasat lui Bogdan intr-un plic improvizat dintr-un flyer memorycardul camerei-foto de pe care am sters - printr-un concurs de imprejurari (chestie care se poate citi si "din prostie") - fotografiile din prima zi petrecuta habaucind pe strazi intortocheate la Viena acum 3 saptamani. In prima zi dupa ce am realizat dimensiunile calamitatii (fusesera inghitite de gura hamesita a CANCEL-ului din tastatura laptopului mai ales fotografii cu vitrine si cotloane micutistice) am auzit un singur lucru de la amicii care se pricep cit de cit la accidente digitale: "nu le mai poti recupera!" restul povestii e despre un program de recuperare a fotografiilor sterse de pe card. el este ingredientul principal care produce un soi de regurgitare dupa comanda CANCEL astfel incit fotografiile sa poata sa-si revina din moartea clinica...

uof viata mea online!

"Ritualul mortii offline, pentru noi, cei care traim astazi online, va contine o ceremonie importanta: incredintarea username-ului si a parolei in vederea accesului celor dragi la contul nostru de e-mail, apoi a tuturor celorlalte chei care deschid cutiile existentei noastre în retea. Partenerii de viata vor compune, probabil, un mail de instiintare catre toate contactele defunctului, pentru ca acestia sa il poata elimina din listele lor. Si site-urile de postcarduri vor pune la dispozitie, oh, vederi funerare groaznic de urite." profeteste Cristi Neagoe in Dilema Veche nr. 220. pe noi - pritimaniac si pillango - ne gasiti la umbra profetiilor cu doua texte pitice ("In zgomot de buzz" si "Locuiesc in calculator").

friptura cu croissant (proletari din toate tarile, iesiti la gratar!)

Acum o saptamana pe o vremea ca asta, bloggerii isi luau un mic dejun lenes. La umbra casei lor, unde albumul Madeleine Peyroux din fundal facea sinestezie cu painea cu crusta din brutaria secreta a Carturestiului, mangaiata cu o pelicula racoroasa de unt si impodobita cu un sirag de visine din dulceata. Mirosul de cafea domesticita cu lapte dansa prin camera lipindu-se de pielea cruda, proaspat scoasa din plapumi.

La aceeasi ora vecinii lor, mai matinali si mai ambitiosi, isi luau deja pranzul. La umbra parcarii din fata blocului, unde langa o pereche de beri sfaraia in ritmuri orientale un gratar, a carui fantoma olfactiva se furisa in cubul Madeleine Peyroux si se unduia lasciv pe langa mirosul cafelei noastre.

La umbra casei s-a adapostit atunci urmatorul gand: de ce nu ne-am mobilizat si noi sa iesim in şalvarii de somn, cu oua fierte, borcan de dulceata si ibric de cafea in parcare, la masuta de alaturi? Am alungat gandul, cazand de acord ca fara gratar si carne cruda am fi doar niste ciudati.