daca ma voi reincarna vreodata, mi-as dori sa fiu specialist in heraldica (heraldolog?). mi se pare ca programul de munca al acestor oameni este (sau ar fi pentru mine) un fabulos trip prin never never land, nu doar legal, ci si platit. ca sa intelegeti cu ce se ocupa oamenii astia, selectez aici dintr-un studiu despre stema judetului sibiu:
"1.3. Culoarea câmpului (fondului) capului este neclară. Presupun că autorii au avut în vedere albastrul, dar culoarea redată, un albastru-mov, nu există în heraldică.
1.4. Încep cu o scurtă explicaţie: aurul şi argintul sunt considerate metale în heraldică, în timp ce albastrul-cer (azur), verdele, roşul şi negrul reprezintă culorile acestei ştiinţe vechi de opt secole. Este adevărat că autorii stemei au evitat să aşeze culoare pe culoare şi metal pe metal, dar, în aceeaşi ordine, au comis o altă eroare, căci legile heraldice nu îngăduie nici ca două câmpuri alăturate - în cazul acesta, despărţite de o simplă linie verticală - să aibă aceeaşi culoare. Or, ambele partiţiuni ale scutului despicat au culoarea roşie, fapt subliniat expres de autori în descrierea stemei: "în partea dreaptă - smalt roşu, în partea stângă, pe smalt roşu".
1.5. În descrierea stemei, autorii stemei vorbesc, la un moment dat, despre unul dintre străvechile elemente ale stemei sibiene, numindu-l trincletă (foliată). Cuvântul acesta nu există în vocabularul heraldic. Corect ar fi fost "trichetru terminat la extremităţi cu câte o frunză de tei" (cf. Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti, 1977, p.130).
2.1. Leul - leopardat, şi nu aşezat, cum este definit în descrierea stemei - ţine de heraldica britanică, nefiind obişnuit în cea românească. Este adevărat că în stema ţării întâlnim un leu - nu, însă, leopardat - dar acesta face referire la Banatul de Severin şi, în nici un caz, la vreun ţinut transilvănean.
"1.3. Culoarea câmpului (fondului) capului este neclară. Presupun că autorii au avut în vedere albastrul, dar culoarea redată, un albastru-mov, nu există în heraldică.
1.4. Încep cu o scurtă explicaţie: aurul şi argintul sunt considerate metale în heraldică, în timp ce albastrul-cer (azur), verdele, roşul şi negrul reprezintă culorile acestei ştiinţe vechi de opt secole. Este adevărat că autorii stemei au evitat să aşeze culoare pe culoare şi metal pe metal, dar, în aceeaşi ordine, au comis o altă eroare, căci legile heraldice nu îngăduie nici ca două câmpuri alăturate - în cazul acesta, despărţite de o simplă linie verticală - să aibă aceeaşi culoare. Or, ambele partiţiuni ale scutului despicat au culoarea roşie, fapt subliniat expres de autori în descrierea stemei: "în partea dreaptă - smalt roşu, în partea stângă, pe smalt roşu".
1.5. În descrierea stemei, autorii stemei vorbesc, la un moment dat, despre unul dintre străvechile elemente ale stemei sibiene, numindu-l trincletă (foliată). Cuvântul acesta nu există în vocabularul heraldic. Corect ar fi fost "trichetru terminat la extremităţi cu câte o frunză de tei" (cf. Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti, 1977, p.130).
2.1. Leul - leopardat, şi nu aşezat, cum este definit în descrierea stemei - ţine de heraldica britanică, nefiind obişnuit în cea românească. Este adevărat că în stema ţării întâlnim un leu - nu, însă, leopardat - dar acesta face referire la Banatul de Severin şi, în nici un caz, la vreun ţinut transilvănean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu