Ce au in comun vacantele de iarna ale colegilor mei? Au plecat cu totii de aici inapoi in tarile lor ca niste lei ciufuliti (dupa un semestru de despartire de frizerul conational) si s-au intors dupa sarbatori ca niste pudeli de concurs: tunsi, rasi, proaspeti, cu varfurile domesticite, perciunii retezati si toate smocurile indaratnice cumintite pe dupa urechi sau aliniate pe ceafa. Tunsori care parca le strang capul. Sunt nou-nouti si pare ca cer fundita.
Stiti bretonul oamenilor proaspat iesiti de la coafor/frizer, nu? Intotdeauna mult mai scurt decat figura clientului o cere, acel "va iau mai adanc, sa aiba de unde sa creasca". De asta am renuntat la coafor acum 7 ani. Pentru a-mi apara dreptul la un breton demn.
Acum simt o pornire puternica sa mi-l retez si eu. Din solidaritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu