nu stiu altii cum sint sau stiu dar ma fac ca nu stiu dar eu inca mai primesc cadouri de 1 iunie, de ziua mea, de craciun, de ziua numelui etc. de la ai mei. adica de la maica-mea, care se face ambasadorul jumatatii mature a familiei mele pentru a-mi trimite nesmintit urmatoarele: sosete, tricouri, pulovere, pijama, papuci... ma opresc aici pentru ca lista oricum nu e relevanta. toate sint chinezarii. asta ma linisteste putin pentru ca imi fac sperante ca nu au produs gauri mari in bugetul celor doi pensionari. exista insa in toate lucrurile astea ceva de-o tristete infioratoare: pe de-o parte pentru ca, in virtutea unei inertii a jocului de-a bucuria primirii cadoului, accept conventia care ma umple de la an la an cu catrafuse inutile (pe unele dintre ele dintr-un soi de autoresponzabilizare incerc sa le port macar citeva zile sau macar in casa pentru o vreme) pe de alta parte pentru ca habar n-am cum sa pun capat povestii asteia fara sa decontez costurile aferente... la ultima mutare dintr-un apartament in altul din cauza singurului si micului sifonier din casa am fost nevoit sa pun intr-un sac o gramada de haine pe care nu le port. jumatate sint de la ai mei. zilele trecute o amica mi-a povestit ca primit de la maica-sa de craciun un pulover plin de puf zi margeluse. i s-a recomandat cu grija materna autentica sa-l poarte numai la ocazii speciale (nunti, botezuri, onomastici).
margelusele si-au gasit locul intr-un raft-cimitir unde se adauga alte si alte cadouri...
adevar graiesti. exista totusi o utilitate pentru aceste cadouri. ele sunt hainele ideale pentru a fi purtate in vizita la parinti, la mese sarbatoresti in familie. ei vor stii astfel ca esti pe calea cea buna. un copil cuminte.
RăspundețiȘtergereeu am primit de la ai mei intr-un an, cind inca eram student, o pastila de viagra. era de ziua mea. am inghitit-o chiar la petrecerea pe care am dat-o si nu am simtit nimic. absolut nimic. asta m-a determinat sa apelez la un specialist. pentru prima data in viata.
RăspundețiȘtergere