bunicul - un inventar

acum o saptamana s-a dus ultimul bunic.
prin sertarele lui au fost gasite urmatoarele: 17 foarfeci, 3 strugurei de buze, 4 ceasuri desteptator-ticaitoare, 4 savoniere si 5 flacoane cu spirt.
in calatorii, bunicul pleca cu pantofii proaspati dati cu neofalina si cu o sacosa de plastic in care tinea o alta sacosa de plastic care adapostea: permise de veteran de razboi, permise de refugiat, permise de pensionar si un pieptene. bunicul fusese ceferist si visa sa ma duca gratis pana la budapesta cu permisele lui. el mai visa sa poarte pantofi guban ca in tinerete si sa manance galuste cu prune facute de bunica. cand venea in vizita, bunicul aducea un spray impulse pentru mama si sosete flausate pentru prietenul meu.
pentru ca era pofticios, ascundea mereu de mama bomboane sticloase si sare si judeca orice pret in kilogramele de carne care se puteau cumpara de banii respectivi. bunicul spunea povesti multe, pe care nu i le asculta nimeni pentru ca erau luate drept simple exagerari.
ultimul lucru pe care l-am primit de la el este un strugurel de buze. daca as fi stiut dinainte, ceream si o poveste si un ceas desteptator-ticaitor.

din transhumanta ramane o dira de brinza / din tara mea o bucata de pinza / cu care ma infasor intreaga atunci cind ies din marea neagra(sorin ghergut

sex, honey and dacia 1300

in prelungirea pietei din zona delfinului se desfasoara o alee plina de personaje care vin cele mai simpatice nimicuri. una din tarabe era azi improvizata pe capota unei dacii 1300 (albastru coscovit) dintr-un covoras saracacios pe care zaceau insirate pe doua coloane numere vechi din revista hustler, despartite de un sir de borcane cu miere...

baletul tractoarelor

da, fix despre asta e vorba: niste tractoare danseaza undeva in iowa in pasi dictati de citiva pensionari stimulati probabil de exemplul de vitalitate al personajului plecat on the road cu masina de taiat iarba din "the straight story". n-am nici o indoiala ca le vor urma exemplul soferii de tir, de autobuz sau vatmanii.
http://protv.ro/stiri/international/si-tractoarele-pot-dansa.html
ps

useless dog - a short story

Ken Wardrop si Andrew Freedman sint autorii acestei scurte compuneri despre un cioban irlandez si cainele lui, un cuplu pe care nici un desen animat nu ar fi in stare sa-l faca mai extraterestru decit e in realitate.

garbage postcard

Si-a aprins ultima tigara din pachet, a scuipat un norisor de fum printre usile vagonului, care se inchideau incet, impinse de sistemul pneumatic. Si-a dat dupa ureche o suvita rebela din bretonul vopsit cu violet de gentiana. Apoi a zgariat cu unghia degetului aratator butonul digital care ii ilumina verde buricul intepat de un cercel cu pietricica. Butonul s-a facut rosu iar usile s-au deschis lenese ca sa faca loc pachetului de tigari mototolit de pe care rinjea strimb pe peron, in soarele portocaliu al apusului, o gura cu dinti distrusi din cauza fumatului.
Medgidia, Acceleratul Tulcea - Bucuresti Obor, 17 august, 2008

elogiul fleacurilor

Radu Cosasu, in numarul 234 din Dilema, lanseaza moto-ul perfect pentru blogul de micutisme: "Lucrez la statutul unei asociaţii care va avea ca deviză: Totul este important începînd cu fleacurile."

cu Antena proptita in gard . zicala urbana

Ca sa faca mai clar ca nu despre ce cauta poneiul ideologic in arta vorbim ci despre cu totul altceva, editorii stirilor de la Antena 3 au incadrat dreptul la replica al lui Cristi Neagoe (ICR - NY) la sectiunea "Politica". Un acces de sinceritate?

3 din 5 (scurtmetraje romanesti) = aproape nimic

am primit aseara imprumut dvd-ul „Cinci succese mari pentru cinci filme mici".
citeva impresii:
"acasa" (regia: paul negoescu) e un film banal, fara scenariu, desfasurat aproape in totalitate intr-un taxi in care se aud cam toate replicile/locurile comune incepind cu "s-a umplut bucurestiul de masini" si terminand cu vaicarerile taximetristice de cand lumea. valuri de senzatii de deja-vu si nimic in rest.



"valuri" (regia: adrian sitaru) - un film peste care finalul cade atit de strimb incit ai senzatia ca regizorului i-a fost trasa sapca pe ochi la ultimele secvente.
si aici situatii-tip, o plaja din triunghiul romanesc al bermudelor Mamaia-0limp-Jupiter, un cuplu insuportabil dar adorabil din care n-a mai ramas decit ochiul deschis spre alte pcioare decit ale ei (el) si bombaneala de periferie (ea). bonus: o poveste trasa de par despre un inec care (din pacate pentru calitatea scenariului) nu are loc.

"alexandra" (regia: radu jude) - dupa promisiunea facuta cu "lampa cu caciula", fiul acestei doamne a metereologiei romanesti revine cu un film in care ai senzatia ca asisti pe bune la secventele surprinse de o camera ascunsa intr-o sufragerie in care un fost cuplu se rafuieste de fata cu fetita rezultata din relatia anterioara scrisnetelor din dinti din prezent. mai apar fosta mama-soacra si actualul iubit/sot . din nou decor sordid, din nou un salt abrupt in neo-realism, si nimic nou de descoperit sub mazga de nervi si injuraturi.

pasez la pillango "lectia de box" si "o zi buna de plaja"...

caldura mare

oraselul Macin, ora amiezei. strazile sunt niste rauri de asfalt fierbinte stavilite doar de ocazionali copaci frunzosi, indesati si cu crusta crapata ca niste picioare de elefant. muntii macinului palpaie si ei incandescenti in zare. in oras e declarata oficial siesta, marcata si pe orarul magazinelor inchise. tot orasul e ascuns dupa perdele din acelea din strasuri de plastic, care zornaiau in pescariile si macelariile anilor '90.

suntem doar noi doi pe strada, nici macar umbre nu avem. pe o strada laturalnica prafoasa, doua afaceri vecine, aproape usa in usa: o agentie de pompe funebre si un fast-food. ambele inchise sub consemnul siestei. nimeni nu moare si nimeni nu se grabeste undeva in macin la ora aia, dar un gand imi chicoteste transpirat: cele doua afaceri si-ar putea reuni cu succes strategia de marketing sub un slogan comun: Carpe diem!

farmecul gretos al diminutivelor

"sa mergeti sa va luati banutii", "pastrati bonuletul pentru garantie", "sper sa va placa ciorbica", "avem si alte gentute", "va mai torn un paharel?", "nu mai avem painica"... valurele de diminutive caldicele ne gidila gretosel timpanele in fiecare ziulica.

cum ne-am petrecut ziua hamacului - 3 zile mai tarziu

metallica - the fan club

tanti Senar, secretara de la primaria din M., minuscul oras dobrogean, este unul dintre spectatorii concertului Metallica. Senar are in jur de 50 de ani, dar inca intra in categoria femeilor 'bine'. ochii ei au cel mult 35 de ani. ne lamureste zambind ca e turcoaica, dar evita sa ne spuna numele de familie, despre care aflam doar ca e 'in proces de schimbare', precizare insotita de un clipit complice. are 2 bilete la Metallica, pentru ca merge cu fiul ei, masterand in Spania. De fapt ea tintise concertul Metallica din Bulgaria si a aflat din intamplare ca vin si in Romania, fiind printre putinii inspirati sa cumpere online biletele, epuizate, se pare, la cateva ore dupa punerea lor in vanzare. nu a ratat nici un concert rock: Deep Purple, Iron Maiden, Scorpions. doar Judas Priest nu a bifat. si asta din cauza primarului, care nu ii daduse concediu sa mearga la Bucuresti.
desi oraselul bate spre zece mii de suflete, Senar ne tot repeta cu ciuda ca 'aici suntem la tara'. a trait toata viata aici, unde a invatat turceste si retete de baklava de la bunica ei, dar abia asteapta sa plece. poate in spania, la fiul ei, de unde s-a intors fermecata de Gaudi. vrea sa ne duca la ea acasa, sa putem folosi internetul, dar se grabeste la Braila, unde are programare la coafor. orarul microbuzelor pentru Braila nu ni-l poate lamuri insa, pentru ca ea e autostopista.

eu crezusem mereu ca intr-un orasel dobrogean cu cinci blocuri, ceasul de pe primarie e ramas invariabil cu douazeci de ani in urma.

catedrale la purtator in trafic

o observatie de bun simt pentru orice pieton bucurestean care ririca ochii de pe zebra spre semaforul care te tine intepenit mai mult de un minut in fata sirului de masini care feliaza perfect canicula: traficul s-a umplut de parbrize de care atirna un numar impresionant de cruciulite de toate dimensiunile. bonus - prezenta ciucureilor, care asigura un contact mai catifelat cu divinitatea atenta la rotile primejduite de gropi, obiecte ascutite, radare etc. exemplarul modest de catedrala la purtator (simtul masurii mai accentuat al provinciei?) de mai sus a fost surprins pe bacul care face trecerea dintre Braila si Macin.

Manu Chao inainte de plictis

un fragment Manu Chao pe care nu il va insera vreodata intr-un concert la Romexpo pentru ca e prea preocupat sa ne atraga atentia despre toate locurile comune din care vine raul pelume ca sa-si mai dea osteneala sa mai cinte simplu si farimator despre lucruri marunte...