let's fiuu--fiuu-fiuu... ceva de plecat in vacanta

a vintage snow story

doi fratiori care merg pe o ulita iarna. 8 si 10 ani. paltonase de stofa petrol si albastra, primite pomana de la rude, caciuli indesate pe urechi si mers anevoios sub povara hainelor de om mare. se clatina ca niste pinguini in timp ce se pierd in zare. de mana, pentru ca cel mai mare se ia in serios si e grijuliu. tras de mana, celalalt tropaie marunt pe urmele lui.

din mahalaua gandirii

andreea esca este o femeie de cariera. ea munceste mult: citeste stiri care ies din capul ei de la an la an mai mare. si ca orice femeie complexa, este si business-woman si artista: dizaineritza de haine pentru copii de familie respectabila. ma intreb oare cat timp se amuza o femeie din target-ul colectiei sa vada pe burtica plodului sloganul (transcris ca atare)

"tata munceste
mama cheltuie$$te."
by andreea esca.

absurdul pandeste din cosul de cumparaturi

la un supermarket obscen de scump din amzei, un filtru de casiere generice de etate avansata ne asteapta de sub niste fesuri moscraciunesti sa ne marcheze cumparaturile: un ton-Vultur si un carnat-Jandarm.

2 pasi ...

...pentru a ne simtii mai bine (lectii de viata la serviciu si acasa):

pasul 1: ridicati capacul wc-ului
pasul 2: nu doarmiti ca "boschetarii" la hotel

p.s. este mai placut pentru noi .

vinul vanatorului din struguri de piersica

undeva in dreptul acvariului plin cu carnuri din supermarket, doua craciunite intind pe tavi de plastic pahare cu Vinul Vanatorului - Sauvignon Blanc. trec peste faptul ca in mintea mea imaginea vinatorului se asociaza stereotip cu vinul rosu, imi fac curaj si accept provocarea. in locul sauvignonu-lui blanc e un soi de sirop de sampanie angeli iar culoarea bate insistent spre rosé. incerc un protest printr-o grimasa simpatica. craciunita mi-l reteaza magic: "sauvignon blanc cu aroma de piersici!"

brussels animal farm balcony

dumnezeu - fragmente de jurnal

In 21 noiembrie Dumnezeu s-a dat pe net cu gindul la Romania. A rezultat urmatorul fragment de text (nu pot reproduce tot pentru ca nu am drepturi de autor) pe care l-am recoltat din cutia cu spam-uri (e adresat doar celor care cauta cu adevarat semnele divine):
"... Eu, neam roman, Eu, Domnul, te inchin pe tine cu numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si te calauzesc spre voia Mea si spre biruinta ta. Ridica glas de rugaciune, tata, si spune asa: faca-se, Doamne, voia Ta peste soarta cea de la Tine a neamului roman si vino! Si vino sa ne mantuiesti pe noi. Amin, amin, amin...

(fragment din Cuvantul lui Dumnezeu din 21 noiembrie 2008)"
ps revin cu noutati daca mai apar...

cel mai mare fan Alanis Morissette

invitatie la mizgalit orice

putine lucruri au efectul terapeutic pe care il are mizgalitul.
incerc sa-mi amintesc cind am facut ultima oara asta... animalele desenate in aburul ferestrelor de masina nu se pun.

ceva frumos, ceva deosebit

"Nunţi, muzici şi casete video e o incursiune în culisele nunţilor româneşti, în care fotografi, cameramani şi cântăreţi din toată ţara se explică, îşi spun poveştile de viaţă, prezintă „pe viu” stiluri de montaj şi, bineînţeles, dau dovada măiestriei lor. De la George Ştirbăţ, cântăreţul din Oneşti întors acasă după o carieră pe Broadway până la „fotograful de sat” Petru Mănici, electrician de mină în Petroşani, filmul urmăreşte aventurile câtorva dintre cele mai „colorate” personaje care poartă pe umeri responsabilitatea reuşitei celei mai importante petreceri din viaţa unui cuplu". Este sinopsisul ultimului film al lui Tudor Giurgiu. Trailer e de gasit la
http://www.nuntimuzicisicasetevideo.ro/#page=video
O oda inchinata acestor maestri de ceremonii, fara de care cultura populara mult mai saraca si mai plictisitoare, n-are cum sa nu fascineze.

9 - clock

continuam seria de ceasuri cu unul care mi-a amintit cit de grea fost perioada calculelor cu fractii in viata mea.

fotbal si iarna: fc ireland vs peter pan

cam la asta s-a rezumat ziua de simbata petrecuta aproape jumatate intr-un pub-acvariu de la marginea bruxelles-ului, din care se vedeau prin ferestrele decupate in aburii de pe gamurile enorme doua echipe de expati alergind in mocirla.
ps peter pan a zdrobit fc ireland cu 5-0.

povestea ruseasca a ariciului ratacitor prin ceata

astepti si cistigi

tudor octavian explica azi in jurnalul national ce angoase ii pindesc pe cei care elimina din agenda cotidiana asteptarea apasind pe butoane, cheltuind bani etc.
http://www.jurnalul.ro/articole/139013/ni-se-ia-asteptarea

nu mai mizgaliti toalete si banci, mai bine incercati http://postsecret.blogspot.com/

courtesy of ralukkia

dictionar de micutisme, francez-olandez

corolar - hubloul ca un ziar de dimineata

la fel de antipatici sint si cei care ti se baga in suflet ca sa se uite prin hubloul tau pentru care ti-ai pus la bataie toate strategiile din lume, isi intind capul ca niste cobre la auzul flautului spre fereastra ta si numai a ta la fel cum isi baga nasul in ziarul tau proaspat, de dimineata, o groaza de insi care n-au apucat sa insface in fuga un "ring" sau un "compact". diferenta e ca ultimilor le poti face viata insuportabila mototolind ziarul in pozitii imposibile. cu hubloul nu merge...

la fereastra

pentru toti cei care stiu inca din copilarie ce inseamna frustrarea de a nu prinde loc "la geam": mi-ar placea ca oamenii care sa grabesc sa urce primii in avion ca sa prinda loc la fereastra iar apoi cind incep sa picoteasca trag storul si nu mai poti vedea nimic din perdeaua pufoasa de nori, sa fie amendati. iar apoi fie pusi pe o lista neagra pentru ca macar timp de 10 calatorii sa li se interzica sa mai stea pe locul de linga ferestra.

shopping la matache

fructe glasate

cam asa arata in mintea mea sfarsitul lui noiembrie in bucuresti. e despre cum toata parguiala incremeneste in vantul care taie si devine sticloasa, asta in anii in care nu au apucat sa treaca ploi care sa puna totul la macerat.

duo sleep

ilustrand principiul 'cum iti asterni, asa dormi', iata doua variante de somn de cuplu, selectate de pe cribcandy.com.

faze - rubrica permanenta

o fraza incercuita parca de o bula dintr-un BD urban s-a rostogolit azi dimineata din mijlocul unui grup de adolescenti, care-si luau micul dejun la McDo-ul din Piata Romana: "despre faza cu plecatul la munte vorbim pe mess mai pe seara..." si pentru ca sint din ce in ce mai multe "faze" in legatura cu niste aspecte din ce in ce mai esentiale dar pina la urma banale ale vietii urbane de zi cu zi e timpul sa le monitorizam si sa le facem rubrica permanenta pe blog.

si in rest?

un raspuns perfect la eterna intrebare fara intrebare cu care prietenii incearca sa imprastie tacerile jenante.

pierdut catre ceafa soselei

ierburile urcatoare de pe cablurile care traverseaza kiseleff-ul primesc tunsoare noua. intr-o dupa-amiaza, niste frizeri-peisagisti de la administratia parcurilor tundeau o coama de liane in dreptul MTR. judecand dupa rezultat, toamna asta se poarta bulevardul cu breton in V.

Enorias TV

pentru ca acum doua zile ne-a luat foc televizorul, incercam sa gasim posturi teve broadcastuite pe net (sopcast?). a fost o initiativa cu rezultate asemanatoare cotrobaitului intr-un sertar cu maruntisuri, unde iti rasfiri degetele printre brelocuri de chei, din metal care impregneaza pielea, lacate de cutie postala, sfoara de la borcane de compot, monede din acelea vechi de 100 de lei, baterii, pachete de servetele incepute, o caseta audio si trei dischete, un trandafir aproape dezintegrat, o penseta ruginita si o batista primita la vreo pomana. cu alte cuvinte, lucruri pentru care trebuie sa fii foarte plictisit ca sa te poti gandi la ele, dar dintre care selectezi ceva, la fel de inutil la modul obiectiv, si il pui la vedere.

pentru cautarea noastra de posturi tv pe net, lucrul asta a fost Igreja Presbiteriana Brasileira em Atlanta. oare are audienta mai mare decat Trinitas TV?

piss-ica salbatica

parca isi dorea cineva leopard-capac-de-toaleta intr-un post anterior.

babymop

primit de la andra via http://www.37signals.com/svn/posts/1335-babymop

orient express-ul nu opreste la statia calea victoriei

azi dimineata pe calea victoriei a trecut pe langa mine un calaret misterios pe un cal negru, care tropaia sa prinda din urma orient express-ul. pardon, am confundat realitatea cu fantezia cinematografica, nu era decat sergiu nicolaescu intr-o masina neagra, care tropaia sa prinda semaforul pe verde. numarul lui preferential, asa cum ii sta bine oricarui regizor-actor-scenarist-producator-...- am uitat ceva? - de renume mondial era B-17-AUR. noroc ca masina era destul de incapatoare incat printul de aur al cinematografiei romanesti sa-si poata transporta toata grandomania cu el.

leopardul in tot si in toate

leopardul dragut, leopardul elegant, leopardul galant, leopardul caldut, leopardul esarfa, leopardul pantaloni, leopardul costum de baie, leopardul presh. il astept sa fie imprimat si pe manere de surubelnite, pe tacimuri, pe minerele de care te tii in autobuz, pe colacul si capacul wc-urilor, eventual pe uniforma politistilor si bodyguarzilor.
cel din imagine e cules de pe www.alexe.ro

ceasurile mairei kalman

in amintirea ceasului care masura timpul cu crosa unui hocheist, primit de la ai mei cind am implinit 14 ani...

mai multe jucarii si desene la www.mairakalman.com

tulburare onomastica 2

asta seara am avut bucuria sa imi scald privirea si auzul cu panseurile paralamentarului cu nume de gluma: William Branza!

nu

la MTR, in cadrul bienalei de arhitectura, e expusa instalatia lui stefan tuchila (la urma urmei o expozitie de fotografie mai iscusit pusa in scena) numita NU, cu subtitlul romanii vs. spatiul public. e o colectie de nu-uri locale (fotografiate de pe placute de genul 'nu parcati, aici parchez eu', 'nu calcati iarba, ca mai bine o sufocam noi cu un gard odios'), care ne arata prin cate guri ne alunga bucurestiul. asta imi aminteste cum un prieten pasionat de programare neurolingvistica incerca sa ma convinga mai demult cat de armonioasa ar fi relatia mea cu cei din jur daca as transforma fiecare negatie/critica/interdictie care imi populeaza dialogurile intr-o afirmatie sau o sugestie entuziasta. sunt convinsa ca la un moment dat am tipat la el sa NU ma mai sacaie cu asta, ceea ce a dovedit clar ca lectia nu functionase.

raspunsul lui stefan tuchila la incapatanarea bucurestiului, afisat pe ultimul perete al expozitiei, este BA DA.
http://www.archiphotos.com/nu/

arta la metrou luam!

e la carturesti pana pe 7 nov, e creativ si democratic, incantare garantata. daca nu sunteti satisfacuti cu produsul, aveti la dispozitie alte 30 (?) de statii de metrou complet banale in care sa va plictisiti in voie.

la victoriei, proiectul bucharest metro art vine sa se joace la subsol cu ce gaseste la suprafata (antipa, muzeul de geologie, MTR). rezultatul va fi o statie decorata tematic cu...cu ce vrem noi, pentru ca la carturesti se face concurs de proiecte care vor asculta de votul popular.

un preview (care din pacate nu se apropie mai deloc de fabuloasa realitate) aici: http://ilovebucharest.blogspot.com/
expozitia e vizitabila (si votabila) zilnic 11-20.
(foto de mai jos e din proiectul lor de la gara de nord.)

MIND THE (ideological) GAP

forez internetul incercand sa gasesc, dintr-o nostalgie budapestano-londoneza, relatia metroului bucurestean cu estetica (si in cazul obositelor noastre statii de metrou underground art este sigur un cuvant gresit de cautare). gasesc in loc de asta o poveste de dizidenta 'underground', a unui vatman de metrou de pe vremea lui ceausescu, care in timpul unei curse catre statia timpuri noi ar fi inlocuit clasicul anunt la difuzor cu 'atentie se inchid usile. urmeaza Timpuri Grele.' un freudian slip care nu a scapat, se pare, vigilentei calatorilor, pentru ca vatmanul a fost ridicat imediat dupa cursa.

tulburari onomastice

uneori este foarte important sa te cheme altfel si cind spun asta nu ma gindesc la Lavinius, Honorius, Cameliu, Cicerone, eventual si fara suparare, Romeo, am in minte ceva de genul Amuliu (traducatorul "Portretului lui Dorian Gray" colectiile Cotidianul)al carui imperativ imi da frisoane. ia incercati! ps lupt din rasputeri cu gindul comun ca ar putea fi un nume compus dupa reteta autohtona binecunoscuta.

oxigenul de dar nu se cauta la clorofila

Azi dimineata, in drum spre serviciu, mi-am scos capul din pasajul de la Aviatorilor, in timp ce imi indesam in geanta cartea-de-metrou si pranzul-de-serviciu (batonul cu seminte si branza fagaras) si m-am izbit cu privirea de un copac militant, care se rastea la mine dintr-o gura de plastic alb cu scris rosu: ‘Eu iti dau oxigenul!’

Initiativa ecologica m-a lasat cu gustul unui paradox (un gust mai degraba de plastic decat de scoarta de copac). Ideea este, presupun, de a personaliza mesteacanul de la Aviatorilor (si multi alti copaci de prin nodurile orasului), astfel incat sa vorbeasca precum un vecin cam tafnos, dar care iti da o cana de ulei cand ai nevoie.

I-as intreba insa pe tinerii ecologi (dar din pacate cred ca stiu deja raspunsul) daca benzile de plastic pe care le infasoara ei in jurul copacului sunt macar din plastic reciclat.

un gind cum nu e altul: gindul filozofic

Sergiu ne povestea aseara ca absolvirea facultatii de filozofie i-a adus un strop de fericire salbatica in viata: ori de cite ori, cam dupa 2-3 pahare de vin sau bere, un proaspat cunoscut ii afla cv-ul academic il rastigneste cu imperativul: Zi-mi si mie un gind filozofic!

Jockey Full of Bourbon

Uitati-va atent la el. Pare proaspat scuturat de aburii unei betii de cursa lunga, trezit dintr-un somn scurt facut pe marginea unui trotuar prafuit. Jockey Full of Bourbon! Nu in varianta curatica, chiar daca psihedelica, din "Down By Law" ci in cea de concert cu cele mai tandre gajaituri pe care le poate produce o voce pusa la grele incercari... Departe de crize, de emo, de leasing. Fredonati "Hey little bird, fly away home / Your house is on fire, children are alone"... si inca o data: "Hey little bird, fly away home / Your house is on fire, your children are alone". Cum e?

fobii chic

imi pare rau sa intrerup momentul poetic al blogului nostru, dar raspunsul la post-ul de mai jos este filofobie. frica de frunze. s-ar putea ca suflatorul de frunze care-i insoteste colegului de blog diminetile sa sufere chiar si de dendrofobie (frica de copaci). nu sunt nici de departe cele mai ghiduse fobii existente pe http://phobialist.com/, lista despre care autorul ei declara ca se bazeaza pe o o bibliografie serioasa. printre preferatele mele sunt porfirofobia (frica de culoarea mov), aliumfobia (de usturoi) si alodoxafobia (frica de a avea opinii) si frica de genunchi (!).

accentul micutistic al listei este Hippopotomonstrosesquippedaliophobia- frica de cuvinte lungi. imi imaginez cat de sadic ar fi ca unui astfel de suferind sa i se puna, cu voce tare sau in scris, diagnosticul.

suflatul in frunze

e a doua dimineata din saptamina asta cind in dreptul portilor uriase ale unei curti din care se inalta, printre coroane de castani, un steag SUA un functionar manuieste o teava motorizata, de grosime unei tevi de scurgere, cu care imprastie frunzele de pe trotuar. frunzele alearga speriate, ca niste vrabii galbene si se ingramadesc prin cotloanele mai indepartate si mai prietenoase ale trotuarului. oare cum se cheama, in termeni medicali, spaima de frunze?

sunt la exact 91 de cm de mine insumi

...ii spune omuletul din animatia Skhizein psihanalistului, in timp ce sta intins la 91 de centimetri de canapea. napastuitul henry a fost iradiat de un meteorit si de atunci s-a instrainat putin de sine. cu 91 de centimetri, mai exact: de fiecare data cand vrea sa deschida o usa, trebuie sa apese pe o clanta imaginara de pe peretele alaturat, cand face pipi sta in dreptul cazii, iar la telefon se face cu greu auzit, pentru ca vorbeste la 91 de cm de receptor.

un chicotit moralist pentru toate nevrozele mele, pentru atunci cand am impresia ca nu ma aflu acolo unde imi doresc si pentru crizele ocazionale de inadecvare. cand esti altundeva decat unde ar trebui sa fii, esti totusi acolo unde esti, nu altundeva, ceea ce pare in regula. nu?

love-story cu carcatite

cea mai micutistica animatie de la anim'est-ul de anul asta chiar daca pare imposibil ca in vreun fel sau altul o caracatita sa devina vreodata simpatica.

paradox film

pentru ca sergiu nicolaescu o sa moara curand si ma intrebam cine ramane sa-i continue opera, dupa ce am vazut trailerul filmului 'dincolo de america', pariez pe marius th. barna. ar trebui sa-mi pastrez ceva bani deoparte si pentru radu gabrea (cocosul decapitat), dar marius th barna are o viata intreaga sa produca penibil. filmul e finantat de CNC, din banii caruia s-a infruptat chiar eugen serbanescu, jucand (in spiritul lui sergiu nicolaescu) un dublu rol: presedinte al finantatorului si beneficiar al finantarii.

colegul de blog vrea sa cumpere bilet la cinema, ca sa ia masura inutilitatii filmului, eu ma multumesc doar cu afisul, distributia si trailerul. sper ca regizorul a comandat din mila afisul vreunui amic pensionat, care in '92-'93 invatase operare calculator intr-o uzina de piulite. (il postez din sadism). si mai sper ca zana daniela nane (scriitoarea dizidenta din film) sa-si gaseasca mai curand un barbat care s-o intretina si s-o faca sa dispara vederii noastre la adapostul unei vile cu gard inalt. intr-o lume perfecta, si dorel visan (the bad militia guy) ar putea sa castige la loto si sa-si poata permite sa refuze regizori.

iar pentru ca interventia mea sa contina si un micutism: o gluma mai buna decat filmul in sine mi se pare cum casa de productie care a scremut capodopera se numeste paradox film.


andrei gorzo isi scutura exasperarea in b24fun anterior:

http://www.24fun.ro/index.php?arhiva=1&a=2549&p=2

Scrisoare patetica adresata realizatorilor filmului romanesc Dincolo de America.

Domnule scenarist Eugen Serbanescu si domnule regizor Marius Th. Barna, va rog eu mult sa va opriti. Lasati-va de cinema. Va rog. Iar dvs., d-le Serbanescu, lasati-va si de literatura. Stiu, se vede din scrisul dvs. (toate trimiterile acelea la Eminescu, Shakespeare si Dickens) ca problema va macina; se vede ca va macina temele majore - Scriitorul Si Dictatura, Puterea Imaginatiei, Crimele Comunismului s.a.m.d. Dar asta e, va macina degeaba. Ideile dvs. despre ce inseamna un dialog cinematografic "inalt", cu calitati literare - idei demonstrate copios in scenariul dvs. la Dincolo de America -, sunt de un semidoctism infiorator. Sunt chiar mai vulgare decat impulsurile de pornograf care, iarasi, abunda in scriitura dvs. scenaristica. Ce rost au aluziile personajului Milena la sexualitatea excesiv de exotica si de dominatoare a personajului Yan? Nu adancesc relatia lor, nu se leaga cu nimic altceva din film - de ce le-ati pus acolo? De dragul frisonului? Sau ce-i cu momentul ala in care Milena pare sa se excite de la interogatoriul brutal la care o supune securistul? V-ati infierbantat scriind sau ce? Stiu, relatia victima-calau - alta tema mare. Lasati-o. Lasati-le pe toate. Tot ce atingeti preschimbati in gunoi. Dvs, d-le Barna, ce-as putea sa va spun? Sunteti genul de regizor care, trebuind sa filmeze o secventa cu niste oameni la masa si neavand alte idei, filmeaza ce e in farfurii. Sunteti o asemenea nonentitate regizorala incat, pe masura ce va scriu, imi pierd convingerea ca existati. Dar existati - dovada sunt sumele de bani publici deturnate regulat inspre dvs. Sigur, daca tot existati trebuie sa si traiti cumva, dar de ce asa, d-le Barna? De ce nu din nunti? Acolo e mancare cacalau - sa tot filmati la ea.

animale urbane

In caz ca a ratat cineva animatia Pixar cu vrabii clevetitoare.

recviem pentru veverita din kiseleff

erata la postarea anterioara: veverita din kiseleff nu mai e. am gasit-o azi dimineata, strivita de o masina pe bulevard. se intorcea probabil dintr-o vizita la ambasada peru, de pe partea cealalta. acum nu mai am dileme, bucurestiul e exact ce stiam eu ca e: o masina de tocat viata. probabil si cocosul de la intercontinental s-a sinucis din cauza stresului si ciripiturile din autobuz s-au blocat in cd playerul chinezesc al soferului.

pasaret

pentru ca inca din prima zi de facultate am pus piata universitatii intr-o vitrina cognitiva ca model pentru orice spatiu urban pe care l-am batut de atunci, am niste asteptari foarte clare despre ce tip de experiente as putea trai acolo. pentru ca sunt animal de oras, am o vitrina si mai bogata de clisee pentru un profil robot al lui 'la tara'. pentru ca sunt din orasul unde fug bucurestenii la ski si la brad, am primit inca de mica instructiuni clare despre miracolul vietii ariano-puriste de pe inaltimile rarefiate (sic).

dar ca sa nu pot dormi linistita cu certitudinile mele, recent am auzit un cocos cucurigind dintr-un balcon de langa intercontinental, acompaniind un blocaj de suv-uri si sirene din intersectie. luni am auzit pret de 3-4 statii triluri insistente de pasari intrand intr-un autobuz 104 prin difuzoare. iar in parcul kiseleff se arata din cand in cand o veverita (usor nevrotica, dupa parerea mea).

nu mai inteleg nimic. ma simt ca intr-o reclama la apa plata.

hora din fata blocului incotro? :D

"Organizarea de petreceri şi utilizarea de aparatură muzicală în corturi sau amenajări în preajma imobilelor de locuit va fi interzisă, dacă deputaţii adoptă marţi o iniţiativă a mai multor parlamentari de la majoritatea partidelor. Noul text interzice organizarea de petreceri şi utilizarea de aparatură muzicală de natură a tulbura liniştea locuitorilor, în corturi, în alte amenajări, sau în spaţiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau cu caracter social, în mediul urban." NewsIn 7 octombrie 2008

ps un referendum pe tema asta?

table! si n-am cuvinte...

(courtesy of adrian)

(in) concediu

vreau sa stiu ce se intampla cu florile dintr-o florarie pe a carei usa scrie "concediu". are cineva vreo idee?
(courtesy of luiza)

bitterness

zgomot, zgandarit, zgarmat

as vrea ca in jurul meu sa nu mai fie deschis niciodata un televizor. in el traiesc in viermuiala moderatori cu helanca si falci de buldog, toape coafate mereu de nunta, politicieni cu degete de carnat si prezentatoare de stiri cu ochii intepeniti de botox si pudrate ca un cremsnit. o mare de buze manjite obscen, asortate la tate flescaite si indesate ca niste furunculi in decoltee branduite. guri schimonosite alarmist, care maraie, latra si scuipa duhori.

cand il inchid, raman doar cu zumzetul laptopului, fasaitul ochiului de aragaz care face caldura si cu picuratul rezervorului de la baie. abia atunci ramane timp berechet sa asculti cum tara se transforma, sub ploaia sumbra, intr-o pruna mucegaita.

(visuals by benedek levente)

tristeti de scortisoara

cand bate vantul tare, ca azi, mi se face dor. un dor difuz, fara obiect, de parca toate gandurile se cuibaresc strans intre ele, iar fularele si ciucurii de la fesuri le flutura prin mintea mea. un corp zgribulit se incalzeste cu amintiri care tropaie cu bocancii lor mici si isi sufla aer aburos in gulerele largi de lana.

monumentul precupetei necunoscute

se gaseste la intrarea intr-o piata centrala din Zagreb. nu stiu daca exista o zi mondiala a precupetelor dar stiu cum trebuie sa fie diminetile de simbata sau duminica ale zagrebinilor care urca scarile spre piata pe sub privirea de bunica de la tara din capatul lor.

supersize it

un ong american de mediu profita de parteneriatul McDonald's – General Motors, un adevarat 'match made in heaven', pentru a le-o trage la pachet si lui ronald si gingasului hummer. sursa scandalului este promotia care adauga un hummer de jucarie fiecarui happy meal. pentru copii mai rumeni, mai jucausi, care invata de mici sa-si defineasca prioritatile.

http://www.ewg.org/sites/mchummer//index.php

McDonald's often emphasizes its "long-standing global commitment to environmental protection and leadership." So why did they give away 42 million toy Hummers in Happy Meals? The fast-food chain that helped make our kids the fattest on Earth cut a deal with General Motors to sell future car buyers on the fun of driving a supersized, smog-spewing, gas-guzzling SUV originally built for the military. Use the Ronald McHummer Sign-O-Matic™ to say what you think of this misguided marketing marriage.

trafic alternativ

cineva a decis in 2006 ca omuletii intepeniti de pe semnele de circulatie sunt prea blazati, asa ca a introdus traficul cu fata umana. pentru o colectie de pietoni, soferi si carutasi zen, aici:

http://www.dtailed.com/work/smile-more

colectia noastra de trafic alternativ, mai jos.

bunicul - un inventar

acum o saptamana s-a dus ultimul bunic.
prin sertarele lui au fost gasite urmatoarele: 17 foarfeci, 3 strugurei de buze, 4 ceasuri desteptator-ticaitoare, 4 savoniere si 5 flacoane cu spirt.
in calatorii, bunicul pleca cu pantofii proaspati dati cu neofalina si cu o sacosa de plastic in care tinea o alta sacosa de plastic care adapostea: permise de veteran de razboi, permise de refugiat, permise de pensionar si un pieptene. bunicul fusese ceferist si visa sa ma duca gratis pana la budapesta cu permisele lui. el mai visa sa poarte pantofi guban ca in tinerete si sa manance galuste cu prune facute de bunica. cand venea in vizita, bunicul aducea un spray impulse pentru mama si sosete flausate pentru prietenul meu.
pentru ca era pofticios, ascundea mereu de mama bomboane sticloase si sare si judeca orice pret in kilogramele de carne care se puteau cumpara de banii respectivi. bunicul spunea povesti multe, pe care nu i le asculta nimeni pentru ca erau luate drept simple exagerari.
ultimul lucru pe care l-am primit de la el este un strugurel de buze. daca as fi stiut dinainte, ceream si o poveste si un ceas desteptator-ticaitor.

din transhumanta ramane o dira de brinza / din tara mea o bucata de pinza / cu care ma infasor intreaga atunci cind ies din marea neagra(sorin ghergut