joi, 29 noiembrie 2007

uscatorul de maini

in 2004, cam pe vremea asta, lucram la ziar si eram fericit la gandul ca Nastase o sa pice poate si datorita articolelor critice care dadeau nota zilnica a ziarului. se facuse seara, in redactie domnea o apatie vecina cu lenea cronica, majoritatea eram cu articolele scrise pe jumatate si stateam la birfa in pauza care se lungea din ce in ce. la un moment dat s-a lasat intunericul peste noi. picase curentul electric in toata aripa de la Casa Scanteii. un urlet colectiv a strabatut culoarul: Nastaseeeee! vinovatul ne era clar tuturor. unii dintre noi au inceput sa injure, altii au inceput sa faca scenarii, citiva s-au resemnat la o bere adusa de la buticul de jos. la un moment dat portareasa de la ziar intra la baie si da sa isi usuce - din reflex - mainile in dreptul jetului de aer cald. minune: uscatorul functiona! la fel si cel de la toaleta barbatilor! in mai putin de 10 minute toate calculatorele din redactie alimentate cu electricitate-de-closet, impartita cu inteligent cu ajutorul prelungitoarelor, incercau sa duca la final articolele incepute la prinz...

marți, 27 noiembrie 2007

oda buzunarelor


astazi am foarte multe buzunare pe mine. le-am numarat: sint 9. ori de cite ori plec pe teren citeva zile - fie si numai 2 - iau cu mine haine in care sa pot adaposti ci mai multe nimicuri necesare. e drept, inca nu am descoperit arta folosirii lor cit mai rationala, de multe ori devine o corvoada sa gasesc ceva intr-un interval atit de scurt incit sa nu transpir de nervi. dar viata mea fara buzunarele in care sa imi adaposesc mainile, fie si ca sa tin la distanta pe cineva in autobuz sau metrou, fara buzunarele-surpriza in care gasesti de la sume mari de bani, la numere de telefon sau adrese de mail foarte importante, bilete de tren sau de avion bune de decontat pe ultima suta de metri, exact cind credeai ca o sa te ruinezi platind din buzunarul tau , ar fi un cosmar infinit.


ps despre fermoare, nasturi, sireturi... cit de curind.

luni, 26 noiembrie 2007

De ziua lui


Ce ii poti darui de aniversarea zilei de nastere unui barbat intelectual cu gusturi fine (sa zicem antropolog), de varsta medie (sa zicem 30 de ani) dintr-o aglomerare urbana din Europa (sa zicem Bucuresti)?

Tot Gift Inspiration http://www.giftinspiration.com/acatalog/Gift_Inspiration_gifts_for_men_32.html

ne scoate din incurcatura. Un astfel de barbat merita cu prisosinta unul dintre urmatoarele obiecte:

Butoni de argint in forma de minge de rugby sau de crosa de golf

Miniset de golf

Portofel de piele fina

Whisky vechi de 12 ani

Plosca de vanatoare din piele si otel inoxidabil

Cosmetice din patchouli si curmala spaniola

Butoni de argint cu locas pentru aspirina (!) – de ce are nevoie un astfel de barbat de o aspirina mereu la indemana ?

Dispozitiv pentru incalzit paharul de brandy

Set de vinuri australiene

Cutie de ciocolatele « World’s best (sugar)dad »

Set de undite

Lectie de pilotat elicopter.

Eu sunt tot cu gandul la baloanele de sticla parfumata, dar nu erau listate la categoria cadouri pentru barbati, asa ca nu ma incumet sa pun la indoiala identitatea de gen a unui barbat vanator-pescar-aviator, amator de bauturi fine si de curmale spaniole.

somn


ai mei ne obligau dupa-amiezele sa dormim citeva ore. era un somn prost, atunci cind era, pentru ca de cele mai multe ori nu reuseam sa inchidem ochii nici o secunda. ma zgaiam ore in sir la draperia cu forme geometrice transparente imaginind cele mai absurde povesti. de multe ori ma strecuram in bucatarie, unde maica-mea calca rufe si incercam sa caut indurare si sa pot sa merg la televizor sau in fata blocului sa ma joc. rare sint momentele in care maica-mea a aratat intelegere. inapoi in pat la somnul indesat cu polonicul si la povestile de pe draperie!


acum somnul asta nedormit se razbuna. se vrea pus in drepturi atunci cind fereastra se inchide dimineata tarziu in zgomot de tramvaie. dar pe draperie nu e decit o ratusca albastra si prea putine varinate de povesti de imaginat despre ea...

Everything You Always Wanted to Know About...Balloons (But Were Afraid to Ask)



http://www.giftinspiration.com/acatalog/Gift_Inspiration_gifts_for_the_home_11.html

Site-ul de mai sus ne invata ca baloanele sunt (si asta in calitate de detectiv al reinventarii traditiilor nici nu ma mira) o inventie medievala, folosita pe vremuri de stapanele casei si de navigatori ca amuleta impotriva vrajitoarelor si a diavolilor de mare. (Elementary, my dear Bogdan!)

Deci daca pe vreo gospodina de lux sau vreun navigator de yacht ii paste unul din pericolele amintite mai sus, firma GiftInspiration UK le pune la dispozitie baloane de sticla parfumata facute de mesteri sticlari scotieni, pentru doar £24.95. Cea mai dificila trebuie sa fie optiunea pentru un singur balon, pentru ca nici un navigator care se respecta nu se poate indura sa aleaga din paleta de culori doar Amethyst, Toffee, Frosted Lilac, Rose Quartz sau Emerald River.

Si uite asa se pomenesc oameni de altfel respectabili transportand (poate cu autobuzul) spre casa un buchet intreg de alveole colorate umplute cu aer.

Si vin eu acum si ma intreb meschin:
Oare cu un balon gratuit de la McDo poti tine piept unei vrajitoare?



Handblown Glass Scent Ball
send them one of our large handblown glass scent balls and it will scent a room, ward off bad luck and look beautiful too! Glass balls like these were used in medieval folklore in the home and at sea as protection from bad luck, witches and seadevils. This design brings tradition up to date because it also holds a fragrance oil (included) which subtly scents a room when the ball is hung by its ribbon and warmed by the sun. Choose from Amethyst with rich purple and garnet shades, Toffee with warm caramel and amber coloured glass, frosted Lilac which combines lavender, pink and blue tones; Rose which is like the colour of rose quartz or the aquamarine blue and emerald green shades of River. Each one is unique, handmade in
Scotland for Gift Inspiration by a master glassblower and comes in a presentation box. Size circa 19cm high, 14cm dia.

Ziua mea este...


Ziua mea este o peticeala de momente. Ziua mea nu are ore, nu are activitati, nu are perioade. Are doar momente, se traieste sacadat, cu protagonistul setat sa orbecaie habauc-nauc 24 de ore pe pilot-automat. Ziua mea nu curge, nu stie de orele moi ale lui Dali, cele care se preling lenes si firesc in tablou ci este un ghiveci de frunzareli, improvizari, zor, franjuri, impiedicari si se desfasoara (cu o cronologie aproximativa) astfel:

mail, offline, wall message, ciocanit la usa, pus bilet pe usa,

discutii, suete, trancaneli, activitati de grup,

imi-imprumuti-si-mie-un-pic-fohn/paine/furculita/marker/
reader/parola de jstor

feedback, sfat, dezbatere, argument, confesiune, parere, glumita, atitudine, gest, compliment, dichis

batai in usa, apasat butoane la lift

aratat card, abonament, permis,

deschis dulap, inchis dulap, bon de garderoba,

pelerinaj dus-intors cu tava de cantina, bagat monede in automat, asteptat ding-ul cuptorului cu microunde

introdus parole, scris coduri, numele de domnisoara al mamei, cum il chema pe primul animal de casa, groupwise web access,

cafea la cutie, cafea la cana, cafea la lounge, ceai negru, ceai verde si ceai de tei

citit numere pe usi, numarat etaje, cautat pagini, incercat pixuri, pus semne,

infasurat esarfa, zornait cerceii, curatat ochelarii, masat santul de la radacina nasului, mutat inelul de pe un deget pe altul

tigara dupa curs, tigara dupa masa, tigara dupa biblioteca, tigara dupa..

Si tam-nesam am reusit sa racesc, ceea ce inseamna o portie neprevazuta de:
stranut, pastile de cap, paracetamolsinus, zornait lingurita cu miere in ceai, dres glasul, imprastiat servetele prin buzunare.

Si sosetele nu mi se mai asorteaza niciodata in ultimul timp cu cerceii, cu pixul si cu geanta, ceea ce e semn rau si face totul sa para si mai fragmentat, mai sacaitor si mai inutil.

Daca ziua mea ar trebui sa se auda, ar suna cam asa (Kid Koala - Skanky Panky):



duminică, 25 noiembrie 2007

chibrituri


azi dimineata mi s-au terminat betele dintr-o cutie de chibrituri care mi-e foarte simpatica. alaturi, pe masa era alta cutie care nu-mi place deloc. nu stiu de ce dar aprinsul aragazului atunci cind iti faci cafeaua e pentru mine cel putin la fel de important cum e pentru fumatorii burghezi aprinsul tigarii. flacara de bricheta sau batul de chibrit venit dintr-o cutie urita imi strica toata placerea gestului. asa ca am mutat toate betele in cutia simpatica si am rezolvat problema. cel putin pentru urmatoarea saptamina...

pentru chibritomani
http://www.modoro.ro/teme.htm

sâmbătă, 24 noiembrie 2007

baloane



Cind am iesit din incinta targului de carte (Gaudeamus) aveam in minte un singur lucru: sa caut un 335 sau 330 care sa ma duca urgent acasa ca sa dorm infinit. autobuzul a venit relativ repede. gerul a reusit in intervalul asta sa ma mai trezeasca putin din motaiala verticala. in autobuz o mare de baloane albastre pe care grupul de elevi adusi cu clasa la festival le agitau neincetat. la un calcul aproximativ baloanele ocupau cam 1/6 din aerul respirabil cuprins intre peretii autobuzului. tot binele pe care mi-l facuse gerul mi l-a luat inapoi acest calcul. am coborit sa-mi revin. mi-au trecut prin fata cohorte de oameni infruptindu-se din baloanele promotionale de la toate evenimentele de peste an. la Sibiu i-am vazut pe oameni inghesuindu-se la baloane branduite si plecind apoi cu prada cu un zimbet de vinator satisfacut. sute sau de alveole colorate umplute cu aer iau drumul cutiilor domestice in care sint puse in vaza sau atirnate ingenios linga perdea. unele se sparg in citeva zile, altele ramin fixate in suport pina incep sa se zbirceasca. le stim cu toti, sint baloanele noastre de fiecare weekend, de fiecare iesire la McDo, de fiecare revelion sau campanie electorala. si totusi e un mister de unde au aparut si incotro se duc... fisssssss (foto by pillango)

vineri, 23 noiembrie 2007

Atentie, se inchid usile. Urmeaza statia Pillango Utca, cu peronul pe partea dreapta.



Cuptorul cu microunde a facut ding si chelnerita Ildiko mi-a intins portia (re-re)incalzita de pui cu ananas. Am o jumatate de ora libera in care m-am repezit pentru pranz la fast-food-ul chinezesc din colt. Pentru ca ma simt vinovata pentru timpul irosit mancand, imi revad in acelasi timp vocabularul de la ultimul curs de germana. Suedezii de la Koop imi fac muzica in urechi via mp3 player-ul meu madeinitaly.

Am capul inca mare si greu de la petrecerea de Thanksgiving de ieri noapte de la Kristen, unde curcanul a fost stropit cu prea multa sangria, whisky si rakija. Sunt pe fuga, mereu pe fuga, trebuie sa termin toate treburile pana diseara, in speranta ca ma asteapta o seara tihnita in camin, cu vizionare de film (azi va fi o bucata de Kieslowski, probabil Rouge) si un ceai Earl Grey cu amicul meu belgian.

Pe masa in fata mea, intre sosul de soia si esarfa perugiana a lui Bogdan, stau trufas in asteptare urmatoarele mele lecturi: o carte recomandata de proful meu luxemburghez de Istoria nationalismului in fosta Iugoslavie si bibliografia de la cursul de psiho-sociologie, pe numele sau intreg

Nationalism, National Identity, National Feeling.

Cartea se cheama Balkan Babel.

Sunt in Budapesta.

Kérem vigyazzának az ajtók záródnak. A Pillango utca Következik!



joi, 22 noiembrie 2007

metroul-vapor


cum e sa fii intr-un metrou-vapor, ancorat pe furtuna in portul Őrs vezér tere, si sa traiesti o vreme intr-o tara a soarelui-apune (trebuie sa existe, nu-i asa?) in care vecina de bancheta citeste "Memoriile unei gheise"? in maghiara, y compris...

fereastra din spate


aseara mergeam cu 335 spre casa si am vazut prin fereastra din spatele autobuzului imaginea leganata portocaliu a becurilor cu vapori de mercur care taiau in linie dreapta doua siruri de blocuri inalte si hidoase. mi-am amintit brusc de secventele din filmele vechi in care doi actori produc un dialog intr-o masina (in trafic urban sau cine stie in ce desert) iar in spatele lor, pe fereastra, se vede un peisaj fals - in miscare - reprodus in studio. m-am prins foarte tirziu de smecheria asta si intr-un fel a semanat in mine un fel de dezamagire asemanatoare celei produse de descoperirea ca nu exista mos craciun. acum, insa, e una din secventele mele favorite din filmele vechi, intr-atit incit de multe ori imi scapa actiunea, replicile...

marți, 20 noiembrie 2007

rubin


Rubin este un televizor sovietic pe care multa lume il asociaza – si pe buna dreptate - cu imaginea-tip a televizorului alb-negru din tarile blocului comunist. La un astfel de televizor maica-mea a vazut alaturi de rudele si prietenii ingramaditi intr-o curte minuscula inmormintarea lui Gheorghe Gheorgiu-Dej. Pentru cei mai multi oameni din sat a fost primul contact cu televizorul, marcat sanatos de un eveniment-media memorabil. In fata unui alt Rubin mi-am petrecut citeva nenumarate vacante de vara sau iarna la bunici. Unde, pentru ca satul era foarte aproape de frontiera cu Bulgaria, n-am pierdut decit din cauza penelor de curent sau a unei lampi care se ardea cind ti-era lumea mai draga, citeva episoade din serialul-sf Invadatorii sau desenul animat Sinbad Marinarul. Si adaug aici, pour les connaiseurs, locul comun: filmele de actiune de sub palaria Studio X (pronuntat de prezentatorii bulgari HIX) care bagau spaima in mine si in verii mei intr-atit incit de multe ori ne uitam la ele de sub masa mare din centrul camerei care servea de sufragerie la tara. Au urmat Diamant si Sirius (romanesti) cu niste carcase furniruite destul de nesuferite, Electron (rusesc color, imediat dupa 1989, cumparat de ai mei in rate) si apoi un Samsung minuscul si aseptic. Acum trei saptamani, in ziua in care bucurestenii s-au debarasat de electrocasnicele de care nu mai aveau nevoie colturile strazilor s-au umplut, pe linga gramezile de tastaturi si alte componente de calculatoare, de televizoare vechi si foarte vechi. Rubinul din imagine l-am salvat din vecinatatea Pietei Dorobanti unde fusese debarcat alaturi de unul geaman. Nu stiu ce sa fac cu el...

luni, 19 noiembrie 2007

de sezon


uneori - dar ce zic uneori, de cele mai multe ori! - gecile de sezon apar fix unde este mai mare nevoie de ele*, lumea se ingrămădește să întrebe cît costă, din ce material sint confecționate, cite sezoane au garanție... numai bibelourile, țăranii-cu-boi, butoiașele, ulcioarele și cerbii n-au nici un sezon. cauzele rămîn un mister.
un parpalac de sezon, va rog!

*sibiu - magazin de suveniruri pe corso

duminică, 18 noiembrie 2007

pickup


orice film in care exista o secventa cu niste degete care culeg bratul unui pickup si il depun pe un disc are deja 50% sanse sa imi placa...